NUCLÉU nuclee s. n. (3) nuclei s. m. 1. S. n. (Fiz.) Particula centrala a unui atom alcatuita din protoni shi neutroni purtatoare de sarcini electrice pozitive in care este concentrata aproape toata masa atomului. ◊ Nucleu cristalin = cristal de dimensiuni foarte mici care serveshte k centru de depunere in cursul cristalizarii unei solutzii sau topituri. (Astron.) Nucleu de cometa = parte a capului unei comete formata dintrun conglomerat de bucatzi de gheatza shi materie solidificata. Nucleu de galaxie = portziune centrala a unei galaxii cu aspect compact. 2. S. n. (Chim.) Ciclu de atomi sau ansamblu de cicluri de atomi alipite care formeaza scheletul moleculelor unei substantze shi care ramane neschimbat la totzi derivatzii substantzei respective. 3. S. m. (Biol.) Element constitutiv al celulei organice de forma sferica sau ovoidala situat in plasma avand o structura proprie shi indeplinind functzii insemnate in viatza celulei. ♦ Grupare de celule nervoase din axul nervos care constituie centri nervoshi sau regiunea de origine a unor nervi. 4. S. n. Fig. Element esentzial central al unui lucru al unei actziuni. ♦ Grup restrans de persoane care actzioneaza in mod organizat shi in jurul caruia se formeaza sau tinde sa se formeze o grupare mai mare. Din fr. nucléus lat. nucleus.

nucleu sn [At: BARASCH B. 5 / Pl: ~ee ~ri (rar sm) ~ei / E: lat nucleus „sambure” fr nucléus] 1 (Blg) Element constitutiv al celulei organice de obicei de forma sferica sau ovoidala mai vascos shi mai refringent decat citoplasma in care este cuprins avand o structura proprie shi indeplinind functzii importante in viatza celulei. 2 Grupare de celule nervoase din axul nervos care constituie centri nervoshi sau regiunea de origine a unor nervi. 3 (Fiz; shis ~ atomic) Particula centrala a unui atom alcatuita din protoni shi neutroni purtatoare de sarcini electrice pozitive in care este concentrata aproape toata masa atomului. 4 (Chm) Ciclu de atomi sau ansamblu de cicluri de atomi alipite care formeaza scheletul moleculei unei substantze shi care ramane neschimbat la totzi derivatzii substantzei respective. 5 Grup de molecule de atomi sau de ioni in jurul caruia se depune o substantza in procesul de condensare cristalizare etc. 6 (Ast) Portziune centrala a unei comete sau galaxii. 7 (Is) ~ cristalin Cristal de dimensiuni foarte mici care serveshte k centru de depunere in cursul cristalizarii unor solutzii sau topituri. 8 Parte centrala fundamentala esentziala a unui lucru a unei actziuni. 9 Grup restrans de persoane care actzioneaza in mod organizat shi in jurul caruia se formeaza o grupare mai mare Si: (rar) miez. 1011 Centru (de difuzare sau) de concentrare.

NUCLÉU nuclee s. n. 1. (Fiz.) Particula centrala a unui atom alcatuita din protoni shi neutroni purtatoare de sarcini electrice pozitive in care este concentrata aproape toata masa atomului. ◊ Nucleu cristalin = cristal de dimensiuni foarte mici care serveshte k centru de depunere in cursul cristalizarii unei solutzii sau topituri. (Astron.) Nucleu de cometa = parte a capului unei comete formata dintrun conglomerat de bucatzi de gheatza shi materie solidificata. Nucleu de galaxie = portziune centrala a unei galaxii cu aspect compact. 2. (Chim.) Ciclu de atomi sau ansamblu de cicluri de atomi alipite care formeaza scheletul moleculelor unei substantze shi care ramane neschimbat la totzi derivatzii substantzei respective. 3. (Biol.) Element constitutiv al celulei organice de forma sferica sau ovoidala situat in plasma avand o structura proprie shi indeplinind functzii insemnate in viatza celulei. ♦ Grupare de celule nervoase din axul nervos care constituie centri nervoshi sau regiunea de origine a unor nervi. 4. Fig. Element esentzial central al unui lucru al unei actziuni. ♦ Grup restrans de persoane care actzioneaza in mod organizat shi in jurul caruia se formeaza sau tinde sa se formeze o grupare mai mare. [Pl. shi: (m.) nuclei] Din fr. nucléus lat. nucleus.

NUCLÉU nuclee s. n. shi nuclei s. m. (Chim.) Ciclu de atomi sau ansamblu de cicluri alipite care formeaza scheletul moleculelor unor anumite substantze shi care ramine neschimbat la totzi derivatzii substantzei respective. ♦ (Fiz.) Partea centrala a unui atom purtatoare de sarcini electrice pozitive in care este concentrata aproape toata masa atomului. ◊ Nucleu cristalin = cristal de dimensiuni foarte mici care serveshte k centru de depunere in cursul cristalizarii unei solutzii sau topituri. ♦ (Biol.) Element al celulei situat in plasma cu o structura proprie shi indeplinind functzii importante in viatza celulei. Nucleul joaca un rol foarte important in procesul schimbului de materii al metabolismului celulei. ANATOMIA 15. Celula de fuziune binucleata (= cu doi nuclei) se alungeshte in directzia epidermei; nucleii migreaza spre virf shi se divid. SAVULESCU M. U. I 51. ♦ Fig. Element esentzial al unui lucru al unei actziuni. Nucleul stabil al SHcolii de tractorishti era alcatuit din douazeci shi doi de baietzi. GALAN B. I 329.

NUCLÉU s.n. 1. (Chim.) Ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic shi care ramane neschimbat la totzi derivatzii corpului respectiv. ♦ (Fiz.) Partea centrala a unui atom care poarta electricitate pozitiva shi in care se concentreaza aproape intreaga masa a atomului. ♦ (Biol.) Element central al unei celule situat in plasma cu structura proprie shi care are functzii importante in celula. ♦ (Astr.) Portziune centrala a unei comete a unei galaxii. 2. (Fig.) Element esentzial al unui lucru. [Pron. cleu pl. ee (s.m.) ei. / < fr. nucléus lat. nucleus].

NUCLÉU s. n. 1. ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic shi care ramane neschimbat la totzi derivatzii corpului respectiv. 2. partea centrala incarcata pozitiv a unui atom in care se concentreaza aproape intreaga masa a acestuia. 3. corpuscul globulos din citoplasma constituent principal al celulei cu rol in reproducerea shi in trasmiterea caracterelor. 4. element central cu functzie importanta in propozitzie sau in fraza. 5. (astr.) portziune centrala compacta a unei comete. 6. (fig.) element esentzial al unui lucru. (< fr. nucléus lat. nucleus)

NUCLÉU ~e n. 1) Parte interna centrala a unui lucru; sambure; miez; inima. ◊ ~ atomic parte centrala a unui atom incarcata cu sarcina electrica pozitiva shi reprezentand masa lui esentziala. ~ul Pamantului parte centrala a Pamantului. 2) biol. Corpus aflat in centrul unei celule animale sau vegetale. 3) chim. Ciclu de atomi caracteristic pentru molecula unui corp care ramane acelashi la totzi derivatzii lui. 4) fig. Grup de baza intrun colectiv avand idealuri comune. ~ul clasei. /<fr. nucléus lat. nucleus

* núcleŭ m. shi n. pl. e (lat. núcleus simbure d. núcula nucushoara dim. d. nux. nucis nuca). Biol. Simburele din protoplazma. Fig. Centru punct central punct principal (al uneĭ societatzĭ sh.a.). Ob. nucléŭ (k galinaceŭ).

nucléu (nucleu) s. n. / (med.) s. m. art. nucléul; pl. n. nuclée / m. nucléi

nucléu s. n. (sil. cleu) art. nucléul; pl. nuclée

nucleu pl. nuclee

nucleu clee.

NUCLÉU s. 1. (FIZ.) (inv.) sambure. (~ atomic.) 2. centru miez. (~ al unui corp.)

NUCLÉU s. v. esentza fond materie.

NUCLEU s. 1. (FIZ.) (inv.) simbure. (~ atomic.) 2. centru miez. (~ al unui corp.)

nucleu s. v. ESENTZA. FOND. MATERIE.

nucléu s.n. 1. In terminologia lui A.Martinet se opune lui satelit denumind acel monem care in grupurile de doua moneme compatibile poate aparea fara celalalt. 2. In gramatica generativa denumeshte structurile sintactice alcatuita din G(rupul) N(ominal) subiect + G(rupul) V(erbal) predicat reprezentand structura propozitziei de baza.

NUCLÉU s. n. (< fr. nucléus lat. nucleus): centru al unei propozitzii sau al unei fraze; element central cu functzie importanta in propozitzie sau in fraza; element esentzial ce confera stabilitate shi contur propozitziei shi frazei. Termen folosit in sintagmele n. propozitziei (cu referire la predicat) shi n. frazei (cu referire la propozitzia principala).