nucleu sn [At: BARASCH B. 5 / Pl: ~ee ~ri (rar sm) ~ei / E: lat nucleus „sambure” fr nucléus] 1 (Blg) Element constitutiv al celulei organice de obicei de forma sferica sau ovoidala mai vascos shi mai refringent decat citoplasma in care este cuprins avand o structura proprie shi indeplinind functzii importante in viatza celulei. 2 Grupare de celule nervoase din axul nervos care constituie centri nervoshi sau regiunea de origine a unor nervi. 3 (Fiz; shis ~ atomic) Particula centrala a unui atom alcatuita din protoni shi neutroni purtatoare de sarcini electrice pozitive in care este concentrata aproape toata masa atomului. 4 (Chm) Ciclu de atomi sau ansamblu de cicluri de atomi alipite care formeaza scheletul moleculei unei substantze shi care ramane neschimbat la totzi derivatzii substantzei respective. 5 Grup de molecule de atomi sau de ioni in jurul caruia se depune o substantza in procesul de condensare cristalizare etc. 6 (Ast) Portziune centrala a unei comete sau galaxii. 7 (Is) ~ cristalin Cristal de dimensiuni foarte mici care serveshte k centru de depunere in cursul cristalizarii unor solutzii sau topituri. 8 Parte centrala fundamentala esentziala a unui lucru a unei actziuni. 9 Grup restrans de persoane care actzioneaza in mod organizat shi in jurul caruia se formeaza o grupare mai mare Si: (rar) miez. 1011 Centru (de difuzare sau) de concentrare.