NUCLÉU nuclee s. n. 1. (Fiz.) Particula centrala a unui atom alcatuita din protoni shi neutroni purtatoare de sarcini electrice pozitive in care este concentrata aproape toata masa atomului. ◊ Nucleu cristalin = cristal de dimensiuni foarte mici care serveshte k centru de depunere in cursul cristalizarii unei solutzii sau topituri. (Astron.) Nucleu de cometa = parte a capului unei comete formata dintrun conglomerat de bucatzi de gheatza shi materie solidificata. Nucleu de galaxie = portziune centrala a unei galaxii cu aspect compact. 2. (Chim.) Ciclu de atomi sau ansamblu de cicluri de atomi alipite care formeaza scheletul moleculelor unei substantze shi care ramane neschimbat la totzi derivatzii substantzei respective. 3. (Biol.) Element constitutiv al celulei organice de forma sferica sau ovoidala situat in plasma avand o structura proprie shi indeplinind functzii insemnate in viatza celulei. ♦ Grupare de celule nervoase din axul nervos care constituie centri nervoshi sau regiunea de origine a unor nervi. 4. Fig. Element esentzial central al unui lucru al unei actziuni. ♦ Grup restrans de persoane care actzioneaza in mod organizat shi in jurul caruia se formeaza sau tinde sa se formeze o grupare mai mare. [Pl. shi: (m.) nuclei] Din fr. nucléus lat. nucleus.