noroi¹ sn [At: ANON. CAR. / V: (ivp) nar~ (rar) nar~ / Pl: ~oaie / E: bg нарои] 1 Pamant muiat de apa ploilor sau a zapezilor topite Si: mocirla namol (2) (rar) noroiala (reg) glod naglod namala¹ pahna tina. 2 Pamant depus pe fundul pe marginea apelor sau pe terenuri inundabile Si: mal. 3 Loc teren cu noroi (2). 4 (Reg; ics) Dea ~ul Joc popular in care jucatorii se prefac pe rand innamolitzi in noroi de unde vin fetele sai scoata. 5 (Reg) Fagash sau rapa plina cu cioturi facuta de shuvoiul ploilor. 6 (Rar) Murdarie (1). 7 (Reg) Pamant muiat cu apa amestecat cu paie shi cu pleava framantat cu picioarele din care se construiesc peretzii unor case. 8 (Reg) Pamant care a fost arat de doua sau de trei ori dupa ce sa spart tzelina. 9 (Reg) Parloaga. 10 (Is) ~ de sapa (sau de foraj de sonda) Fluid constituit dintrun amestec de argila sau marna shi apa folosit in timpul saparii gaurii de sonda avand un rol important in procesul de dislocare a rocii in transportul ei la suprafatza shi in asigurarea contrapresiunii necesare asupra unor straturi de fluide sub presiune. 11 (Nob; fig; udp „de”) Cantitate mare de oameni de lucruri de fapte etc.) Si: multzime. 12 (Fig) Ceea ce coplesheshte. 13 (Fig) Ceea ce murdareshte shi trebuie inlaturat Si: murdarie. 14 (Fig) Caracter atitudine fapta josnica vrednica de dispretz Si: murdarie. 15 (Fig) Decadere morala. 16 (Fig) Coruptzie. 17 (Fig) Mediu decazut din punct de vedere moral. 18 (Ie) A improshca (pe cineva) cu ~ sau a zvarli (sau a izbi) cu ~ (in cineva) A calomnia pe cineva.

NORÓI¹ noroaie s. n. Pamint (de pe un loc umblat) amestecat cu apa adusa de ploaie de riuri etc.; glod tina. V. namol mocirla. Era o cladire veche... stropita de toate noroaiele minjita de toate intemperiile naturii. ANGHEL PR. 15. Ploaia cadea marunta pe stradele nepavate... shi prin baltzile de noroi. EMINESCU N. 33. Pulberea shi noroiul se succeda cu o regularitate de desperat. NEGRUZZI S. I 95. ◊ (In metafore shi comparatzii exprima ideea de murdarie josnicie decadere etc.) Tavalesc a mea simtzire in noroi cantrun piriu. MACEDONSKI O. I 279. SHi cu voi drapindushi nula va citeaza totzi nerozii Mestecind veacul de aur in noroiul greu al prozei. EMINESCU O. I 149. ◊ Expr. A tiri pe cineva in noroi v. tiri. A improshca pe cineva cu noroi (sau a zvirli cu noroi in cineva) = a calomnia a defaima (pe cineva). Varianta: narói (BUDAIDELEANU TZ. 170 HODOSH P. P. 96) s. n.

NORÓI ~oáie n. Pamant muiat de apa ploilor sau a zapezilor topite; glod; tina. ◊ A improshca pe cineva cu ~ a calomnia a defaima pe cineva. /<bulg. naroj

noróĭ n. pl. oaĭe (bg. noroĭ id.). Vest. Glod tina pamint muĭat de apa (ploaĭe sh.a.). Pl. Noroĭ adinc shi intins pe drum: armata inainta pin noroaĭe. Fig. Mocirla stare josnica loc abject decadentza: in ce noroĭ se tavaleshte!

naroi¹ sn vz noroi¹

NARÓI s. n. v. noroi.

noroiu n. 1. amestec de pamant sau nisip cu ploaie formand o materie mai mult sau mai putzin consistenta; 2. fig. stare josnica banalitate: in noroiul greu al prozei EM. [Cf. slav. NAROĬ navala].

norói¹ s. n. pl. noroáie

norói s. n. pl. noroáie

noroi

noroiu roaie.

NORÓI s. 1. mal mocirla namol (rar) noroiala (inv. shi reg.) moceritza (reg.) glod mocioarca naglod namala pahna tau tina (prin Transilv. shi Maram.) mocera. (Era mult ~ pe drum.) 2. (reg.) glod im imala smolnitza tina tinoroi. (Era plin de ~ pe pantaloni.) 3. noroi de foraj = fluid de foraj.

NORÓI s. v. ogor parloaga.

NOROI s. 1. mil mocirla namol (rar) noroiala (inv. shi reg.) moceritza (reg.) glod mocioarca naglod namala pahna tau tina (prin Transilv. shi Maram.) mocera. (Era mult ~ pe drum.) 2. (reg.) glod im imala smolnitza tina tinoroi. (Era plin de ~ pe pantaloni.)

noroi s. v. OGOR. PIRLOAGA.

norói (noroáie) s. n. Glod clisa namol. Sl. naroj „elan impuls” (Tiktin) din riti „a mishca” cf. paroi. Der. din sl. nora „ascunzatoare” (Miklosich Slaw. Elem. 32; Mikloisch Lexicon 455; Cihac II 218) nu e probabila. Bg. noroj (Conev 40; Scriban) pare sa provina din rom. deoarece neam fi ashteptat la naroj k in sl. Der. (i)noroi vb. (a inamoli a inglodi; a tencui); noroiala s. f. (namol glod); noroios adj. (cu noroi).

a improshca (pe cineva) cu noroi expr. a calomnia (pe cineva) a defaima.

a se infunda in noroi / in mocirla expr. 1. a duce o viatza din ce in ce mai imorala; a fi depravat / destrabalat. 2. a se compromite. 3. a se intovarashi cu persoane decazute a intra intrun mediu degradant.