NORÓI¹ noroaie s. n. Pamint (de pe un loc umblat) amestecat cu apa adusa de ploaie de riuri etc.; glod tina. V. namol mocirla. Era o cladire veche... stropita de toate noroaiele minjita de toate intemperiile naturii. ANGHEL PR. 15. Ploaia cadea marunta pe stradele nepavate... shi prin baltzile de noroi. EMINESCU N. 33. Pulberea shi noroiul se succeda cu o regularitate de desperat. NEGRUZZI S. I 95. ◊ (In metafore shi comparatzii exprima ideea de murdarie josnicie decadere etc.) Tavalesc a mea simtzire in noroi cantrun piriu. MACEDONSKI O. I 279. SHi cu voi drapindushi nula va citeaza totzi nerozii Mestecind veacul de aur in noroiul greu al prozei. EMINESCU O. I 149. ◊ Expr. A tiri pe cineva in noroi v. tiri. A improshca pe cineva cu noroi (sau a zvirli cu noroi in cineva) = a calomnia a defaima (pe cineva). Varianta: narói (BUDAIDELEANU TZ. 170 HODOSH P. P. 96) s. n.