GLOD gloduri s. n. 1. Noroi¹; loc teren drum noroios. 2. Bulgare de pamant uscat sau inghetzat. (1) Cf. magh. galád (2) rus. gluda.

glod sn [At: DOSOFTEI PS. 222 / V: (ivr) gload / Pl: ~uri / E: mg galad rs глуда] (Pop) 1 Noroi. 24 Loc teren drum noroios. 5 Bulgare de pamant uscat sau inghetzat. 6 (Pan) Bucata (mare). 7 (Fig) Asperitate. 8 Cocean de porumb. 9 Cotor de mar sau de para.

GLOD gloduri s. n. (Pop.) 1. Noroi¹; loc teren drum noroios. 2. Bulgare de pamant uscat sau inghetzat. (1) Cf. magh. galád (2) rus. gluda.

GLOD (2) gloduri s. n. (Regional) 1. Noroi. Cu cit sapropiau de hatzishuri glodul era mai adinc. CAMILAR TEM. 384. Luara shi cal shi telegutza... del scoasera din glodul unde se nomolise. ISPIRESCU L. 374. Vintul primaverii a uscat glodul. NEGRUZZI S. I 321. ◊ Fig. Istoricii contemporani Spun rau de PiparushViteazul Cu glod i feshtelesc obrazul SHil vind cu patru gologani. COSHBUC P. II 251. 2. (Mai ales la pl.) Bulgare de pamint uscat sau inghetzat. Mi lam inchipuit din copilarie un cimp uriash rascolit spart cu gloduri arse. SAHIA N. 15. Merse merse pina ce i se rupse shi opincile aceste. Le lepada shi incepu a merge cu picioarele goale. Nu cauta gloduri nu baga seama la ghimpii cei intra in picioare. ISPIRESCU L. 58. ♦ Botz. A inghitzit vreo citeva gloduri de mamaliga cu brinza. PREDA I. 130. A gasit... pe dulap intro strachina un glod mare de soda. STANCU D. 399.

GLOD ~uri n. 1) Pamant muiat (de apa ploilor a zapezilor); noroi; tina. * A framanta ~ul a merge mult timp prin glod. 2) rar Bulgare de pamant uscat sau inghetzat. /<ung. galád rus. gluda.

GLOD s. n. (Mold.) Noroi. Tu ma scoate De pohoiu de ape ...si de gloduri. DOSOFTEI PS. Etimologie necunoscuta. Cf. i m a l a.

glod n. 1. Mold. noroiu: aurul shi in glod straluceshte; 2. Munt. bulgare de pamant: prin maracini prin gloduri PANN; 3. cocean de porumb fara boabe. [Origina necunoscuta].

glod n. pl. urĭ (letic glúd lut shi litiv. gródas glodurĭ [Bern. 1 308]. V. gruntz graunte glontz). Est. Noroĭ tina: cĭobote feshtelite de glod. Vest. Substantza ramasa nedisolvata: sarea a ramas glod in cĭorba glodurĭ de sare in mamaliga. Pl. Gruntzurĭ noroĭ uscat orĭ inghetzat shi gruntzuros: nu da carutza pin glodurĭ (in Br. shi glozĭ). SHtuletzĭ chircitzĭ orĭ fara grauntze (numitzĭ in Olt. shi ghijurĭ). V. podmol.

gload sn vz glod

glod s. n. pl. glóduri

glod s. n. pl. glóduri

GLOD s. v. mal mocirla namol noroi.

glod s. v. MIL. MOCIRLA. NAMOL. NOROI.

glod (glóduri) s. n. 1. Noroi mil. 2. Bulgare de pamint cocolosh masa rotunda. 3. SHtiulete de porumb. 4. (Trans. de Vest) Fructa. Creatzie expresiva bazata pe radacina glo care exprima ideea de „balaceala” shi pe aceea de „obiect rotund”. Este probabil o forma disimulata de la *glog cf. glogozi „a balmaji”; pentru alternantza cons. cf. ginganie shi gindac. Cu ultimul sens se foloseshte la pl. gloade cf. goldane. Explicatziile care sau cautat pe baza etimoanelor straine nu sint satisfacatoare; cuvint identic cu gloata dupa Cihac II 122; in legatura cu mag. galád „murdar” sau cu rus. gluda „cocolosh” dupa DAR; cu letonul glud dupa Scriban. Der. glodos adj. (plin de noroi noroios); gloduros adj. (noroios; framintat accidentat cu gloduri); glod(a)rie s. f. (loc plin de mil); gludie s. f. (Trans. bulgare de pamint); ingloda (var. inglodi) vb. (a innamoli a impotmoli).

glod gloduri s.n. 1. Noroi mal. 2. Teren drum noroios: „K de glod te duci pe pod / Da’ de dragoste nu pot” (Memoria 2001: 95). ♦ (top.) Glod localitate apartzinatoare de com. Stramtura. ♦ (onom.) Glod nume de familie. ♦ Atestat sec. XV (Mihaila 1974). Cf. magh. galád „josnic marshav perfid” (DEX MDA); creatzie expresiva din rad. glo „balaceala” (DER).

glod uri s.n. 1. Noroi mal. 2. Teren drum noroios: „K de glod te duci pe pod / Da’ de dragoste nu pot” (Memoria 2001: 95). 3. Glod localitate in Maramureshul istoric pe valea Izei. Cf. magh. galád „josnic marshav perfid” (DA DEX); Creatzie expresiva din rad. glo „balaceala” (DER).

POIENILE GLODULUI v. Poienile Izei.