NIMB nimburi s. n. 1. Disc (luminos) cu care sunt inconjurate in pictura bisericeasca capetele sfintzilor shi in general in artele plastice capetele unor personaje importante; aureola; p. gener. cerc luminos; zona luminoasa stralucitoare. 2. Fig. (Aspect semn manifestare care marcheaza) prestigiu maretzie glorie slava. Din fr. nimbe.

nimb sn [At: I. GOLESCU C. / Pl: ~uri (inv) ~e (nob) ~i / E: fr nimbe] 1 Cerc luminos cu care sunt inconjurate in pictura bisericeasca capetele sfintzilor shi in general in artele plastice capetele unor personaje importante Si: aura aureola. 2 (Pgn) Cerc luminos. 3 (Pgn) Zona luminoasa stralucitoare. 4 Aureola in jurul unui corp ceresc. 5 (Fig) Prestigiu. 6 (Fig) Splendoare. 7 (Fig; pex) Aspect semn etc. care marcheaza prestigiu maretzie splendoare glorie. 8 (Fig) Nor de praf.

NIMB nimburi s. n. 1. Cerc (luminos) conventzional cu care sunt inconjurate in pictura bisericeasca capetele sfintzilor shi in general in artele plastice capetele unor personaje importante; aureola; p. gener. cerc luminos; zona luminoasa stralucitoare. 2. Fig. (Aspect semn manifestare care marcheaza) prestigiu maretzie glorie slava. Din fr. nimbe.

NIMB nimburi s. n. 1. Cerc luminos conventzional cu care pictorii inconjura capul anumitor persoane (mai ales in pictura bisericeasca). Traian incununat cu o aureola circulara sau nimb sta in picioare. ODOBESCU S. III 74. ◊ (In comparatzii shi metafore sugerind ideea de stralucire splendoare maretzie glorie) Nici un sat din lungul Oltului nushi poate acoperi fruntea cu un nimb asemanator. BOGZA C. O. 201. Pe cind oastea se ashaza iata soarele apune Voind creshtetelenalte ale tzarii sancunune Cu un nimb de biruintza. EMINESCU O. I 148. 2. Nor (de praf). Ajunse la gazda lui intrun galop falnic shintrun mare nimb de pulbere. SADOVEANU Z. C. 95. O ushoara abureala de vint... ne tzinea intrun nimb de praf. IBRAILEANU A. 117.

NIMB s.n. 1. Parte luminoasa (in forma de cerc sau de triunghi) desenata de pictori in jurul capului unor persoane (mai ales al sfintzilor de pe peretzii bisericilor); aureola. 2. (Fig.) nor (de praf). 3. (Fig.) Prestigiu maretzie glorie slava. [< fr. nimbe cf. lat. nimbus nor].

NIMB s. n. 1. cerc luminos desenat de pictori in jurul capului unor personaje (sfintzi); aureola. ◊ cerc zona luminoasa. 2. nor (de praf). 3. (fig.) prestigiu maretzie splendoare slava. (< fr. nimbe lat. nimbus)

NIMB ~uri n. 1) (in pictura religioasa) Cerc sau triunghi desenat in jurul capului la persoanele divine; aureola. 2) fig. Ceea ce vadeshte calitatzi exceptzionale; stralucire; prestigiu. ~ al intzelepciunii. /<fr. nimbe

nimb n. 1. cerc luminos cu care pictorii inconjoara capul sfintzilor; 2. fig. aureola: reiami al nemuririi nimb EM. purta un nimb de stele pe parui unduios AL.

* nimb n. pl. urĭ (lat. nimbus ruda cu nébula negura). Cerc luminos cu care pictoriĭ inconjoara capu sfintzilor aureola tzircalam. Fig. Prestigiŭ stralucire: nimbu onestitatziĭ.

nimb s. n. pl. nímburi

nimb s. n. pl. nímburi

nimb buri.

NIMB s. v. aureola.

NIMB s. aura aureola. (~ cu care pictorii inconjura capetele sfintzilor.)