NIMB nimburi s. n. 1. Cerc luminos conventzional cu care pictorii inconjura capul anumitor persoane (mai ales in pictura bisericeasca). Traian incununat cu o aureola circulara sau nimb sta in picioare. ODOBESCU S. III 74. ◊ (In comparatzii shi metafore sugerind ideea de stralucire splendoare maretzie glorie) Nici un sat din lungul Oltului nushi poate acoperi fruntea cu un nimb asemanator. BOGZA C. O. 201. Pe cind oastea se ashaza iata soarele apune Voind creshtetelenalte ale tzarii sancunune Cu un nimb de biruintza. EMINESCU O. I 148. 2. Nor (de praf). Ajunse la gazda lui intrun galop falnic shintrun mare nimb de pulbere. SADOVEANU Z. C. 95. O ushoara abureala de vint... ne tzinea intrun nimb de praf. IBRAILEANU A. 117.