NESÁTZ s. n. Dorintza puternica pofta aviditate lacomie. [Var.: nesátziu s. n.] Pref. ne + satz.

nesatz sn [At: CORESI EV. 504 / V: (inv) ~iu / Pl: ~uri / E: ne + satz] 1 Pofta exagerata de mancare sau de bautura Si: lacomie insatziabilitate (rar) nesatzietate (1) 2 (Pex) Dorintza nemasurata de cashtig de bogatzie Si: cupiditate aviditate (rar) nesatzietate (2). 3 Lipsa de cumpatare Si: (rar) nesatzietate (3). 4 Ravna continua pentru ceva. 5 Dorintza sau placere intensa shi continua care nu poate fi potolita.

NESÁTZ s. n. Dorintza puternica pofta aviditate lacomie. [Var.: nesátziu s. n.] Ne + satz.

NESÁTZ s. n. (De obicei in loc. adv. construit cu prep. «cu») Pofta lacomie aviditate dorintza arzatoare. V. lacomie. De pe pluta din goana ochii noshtri beau cu nesatz frumusetzile acestea care curg shi nu se mai sfirshesc. VLAHUTZA O. A. 419. O vino iar in al meu bratz Sa te privesc cu mult nesatz. EMINESCU O. I 235. Varianta: nesátziu (C. PETRESCU A. 310 BART E. 352 MACEDONSKI O. I. 222 VLAHUTZA O. A. 215) s. n.

NESÁTZ n.: Cu ~ a) cu pofta nepotolita; cu sete; cu aviditate; b) cu placere shi cu admiratzie. /ne + satz

nesátz shi átziŭ n. pl. urĭ (ne shi satz satziŭ). Lipsa de satz nesaturare. Fig. Mare pofta: a sorbi cu nesatz vorbele cuĭva. Vechĭ shi adj.: lacomia cea nesatzie.

nesatziu¹ sn vz nesatz

nesatziu n. 1. fire nesaturata; 2. fig. lacomie fara margini.

nesátz s. n.

nesátz s. n.

nesatz

NESÁTZ s. 1. v. lacomie. 2. aviditate lacomie pofta. (Privea cu nesatz la...)

NESATZ s. 1. lacomie (livr.) insatziabilitate voracitate (rar) nesatziabilitate (pop.) satz (inv.) pofta. (~ la mincare.) 2. aviditate lacomie pofta. (Privea cu ~ la...)