LACOMÍE lacomii s. f. Pofta care o are cineva de a manca sau de a bea mult; fig. dorintza exagerata de cashtig de avere etc.; aviditate. ◊ Loc. adv. Cu lacomie = lacom. Lacom + suf. ie.

lacomie sf [At: VARLAAM C. 54 / Pl: ~ii / E: slv лакомиѥ] 1 Pofta nemasurata de a manca sau de a bea. 2 (Pex) Manifestare nemasurata a lacomiei (1). 3 (Ilav) Cu ~ Cu mare pofta. 4 (Ial) Cu mare interes. 5 (Ial) Cu aviditate. 6 (Ial) Cu elan. 7 Sete de avutzie sau de cashtig. 8 Fapte care tradeaza setea de avutzie shi de cashtig. 9 Imbold nepotolit de a acapara sau de a aduna bunuri materiale proprietatzi bani etc. 10 (Fig) Dorintza nestapanita de ashi satisface o pofta o pasiune etc. 11 (Fig; ccr) Manifestare a lacomiei (10). 12 (Reg; ie) Ai fi cuiva ~ de... A ravni la... 13 (Trs; ie) Ai cadea (cuiva) ~ (pe cineva) A fi cuprins de patima pentru cineva.

LACOMÍE lacomii s. f. Pofta care o are cineva de a manca sau de a bea mult; fig. dorintza necumpatata de cashtig de avere etc.; aviditate. ◊ Loc. adv. Cu lacomie = lacom. Lacom + suf. ie.

LACOMÍE lacomii s. f. Pofta mare de a minca sau de a bea mult (v. nesatz); fig. rivna necumpatata de cishtig de avere (v. aviditate cupiditate). Cel mai elementar simtz de delicatetza sufleteasca ar fi trebuit sa shopteasca regelui k lacomia de bani are shi ea o limita. COCEA P. 43. Lacomia pierde omenia. ◊ Loc. adv. Cu lacomie = lacom. Eu shi corsicanul am imbucat cu lacomie de lup. BART E. 279. Ospata dintrinsele cu lacomie. CREANGA P. 245. Inghite cu lacomie. CONACHI P. 278. Din lacomie = indemnat minat de lacomie.

LACOMÍE ~i f. Caracter lacom; aviditate; cupiditate. ◊ Cu ~ lacom. ~a pierde (sau strica) omenia tendintza de acaparare dauneaza bunelor relatzii dintre oameni. [G.D. lacomiei] /lacom + suf. ~ie

lacomie f. 1. calitatea celui lacom; 2. dorintza necumpatata de cashtig de bogatzie.

lacomíe f. (vsl. lakomiĭ). Aviditate mare pofta. Prov. Lacomia perde omenia pin lacomie perzĭ ceĭa ce doreaĭ.

lacomíe s. f. art. lacomía g.d. art. lacomíei; pl. lacomíi art. lacomíile

lacomíe s. f. art. lacomía g.d. art. lacomíei; pl. lacomíi art. lacomíile

LACOMÍE s. 1. nesatz (livr.) insatziabilitate voracitate (rar) nesatziabilitate (pop.) satz (inv.) pofta. (~la mancare.) 2. aviditate nesatz pofta. (Privea cu ~ la...) 3. (livr.) cupiditate rapacitate voracitate. (~ pusa in slujba imbogatzirii.)

LACOMIE s. 1. nesatz (livr.) insatziabilitate voracitate (rar) nesatziabilitate (pop.) satz (inv.) pofta. (~ la mincare.) 2. aviditate nesatz pofta. (Privea cu ~ la...) 3. (livr.) cupiditate rapacitate voracitate. (~ pusa in slujba imbogatzirii.)