naravash ~a [At: TDRG / Pl: ~i ~e / E: narav + ash] 1 a (D animale in special d. cai) Care nu se lasa strunit Si: nabadaios (16) 2 a (D. cai) Care mushca shi azvarle din picioare Si: (irg) nasilnic (12). 3 sm Tanar nerabdator nervos. 4 a (Fig) Neascultator. 5 a (Fig) Incapatzanat.

NARAVÁSH A naravashi e adj. (Mai ales despre cai) Cu narav (1). Armasar naravash. ♦ (Rar despre oameni) Cu apucaturi rele. V. incorigibil. (Substantivat) Stoica e un naravash shi asha i se cuvine. D. ZAMFIRESCU la CADE.

NARAVÁSH ~a (~i ~e) 1) (mai ales despre cai) Care se supune cu greu omului; cu narav; naravit. 2) fig. (despre oameni) Care are apucaturi rele; cu artzag; artzagos; buclucash; scandalagiu; certaretz; galcevitor. /narav + suf. ~ash

naravash a. cu narav: calul naravash.

naravash a adj. Vest. Naravit cu narav: cal naravash.

naravásh adj. m. pl. naraváshi; f. naravásha art. naravásha pl. naraváshe

naravásh adj. m. pl. naraváshi; f. sg. naravásha pl. naraváshe

naravash pl. naravashi f. naravasha pl. naravashe

NARAVÁSH adj. nabadaios naravit (reg.) iabrash (prin Ban.) bavash (Ban.) porav (prin Transilv.) porosh (Transilv. shi prin Maram.) sucash (Transilv.) shupar. (Cal ~.)

NARAVASH adj. nabadaios naravit (reg.) iabrash (prin Ban.) bivash (Ban.) porav (prin Transilv.) porosh (Transilv. shi prin Maram.) sucash (Transilv.) shupar. (Cal ~.)