optziuni
  • info

10 definitzii pentru scandalagiu

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

SCANDALAGÍU scandalagii s. m. Barbat care obishnuieshte sa faca scandal caruia i place scandalul. Scandal + suf. agiu.

SCANDALAGÍU scandalagii s. m. Barbat care obishnuieshte sa faca scandal caruia i place scandalul. Scandal + suf. agiu.

scandalagiu sm a [At: BARCIANU / Pl: ~ii / E: scandal + agiu] 12 (Barbat) care are obiceiul sa provoace scandal (10).

SCANDALAGÍU scandalagii s. m. Barbat inclinat sa faca scandal caruia i place scandalul care face adesea scandal. Vrei sa spargi petrecerea sa ne shtie satul scandalagii? DUMITRIU V. L. 107. Avea reputatzie de prea asiduu vizitator la «Bolta rece» shi de scandalagiu. SADOVEANU E. 166. Ce eshti dumneata aci? Se cunoashte dupa mutra k trebuie sa fii un scandalagiu. C. PETRESCU I. II 149. ◊ (Adjectival) Se intoarse cu un suris de aprobare dar deveni indata indiferent shi distant cind vazu k cel care vorbise are obrazul crestat de taieturi: poate un individ scandalagiu cu suvenirul unei lovituri de sifon. C. PETRESCU I. II 147.

SCANDALAGÍU ~i m. Persoana care face scandal care provoaca scandal. / scandal + ~agiu

scandalagiu m. cel ce cauta a face scandal.

* scandalagíŭ ĭoáĭk s. (d. scandal). Fam. Beligiŭ provocator de scandal.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

scandalagíu s. m. art. scandalagíul; pl. scandalagíi art. scandalagíi (giii)

scandalagíu s. m. art. scandalagíul; pl. scandalagíi art. scandalagíi

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

SCANDALAGÍU adj. s. v. certaretz.

SCANDALAGIU adj. s. artzagos certaretz gilcevitor (rar) vociferant (inv. shi pop.) zavragiu (pop. shi fam.) tzifnos zurbagiu (pop.) pricinash rinzos (inv. shi reg.) sfadnic sfadalnic sfadicios (reg.) artzagash gilcevos potcash scandalos sfadaios sfadaretz sfadaush (Mold. shl Bucov.) circiogar (Transilv.) porav (prin Olt.) pricinelnic (prin Olt. shi Ban.) pricinos (inv.) pricelnic pricios pricitor sfadaci sfaditor (fig.) clontzos coltzos tzandaros. (Om ~.)

Intrare: scandalagiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scandalagiu
  • scandalagiul
  • scandalagiu‑
plural
  • scandalagii
  • scandalagii
genitiv-dativ singular
  • scandalagiu
  • scandalagiului
plural
  • scandalagii
  • scandalagiilor
vocativ singular
  • scandalagiule
plural
  • scandalagiilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

scandalagiu, scandalagiisubstantiv masculin

  • 1. Barbat care obishnuieshte sa faca scandal caruia i place scandalul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: certaretz
    • format_quote Vrei sa spargi petrecerea sa ne shtie satul scandalagii? DUMITRIU V. L. 107. DLRLC
    • format_quote Avea reputatzie de prea asiduu vizitator la «Bolta rece» shi de scandalagiu. SADOVEANU E. 166. DLRLC
    • format_quote Ce eshti dumneata aci? Se cunoashte dupa mutra k trebuie sa fii un scandalagiu. C. PETRESCU I. II 149. DLRLC
    • format_quote (shi) adjectival Se intoarse cu un suris de aprobare dar deveni indata indiferent shi distant cind vazu k cel care vorbise are obrazul crestat de taieturi: poate un individ scandalagiu cu suvenirul unei lovituri de sifon. C. PETRESCU I. II 147. DLRLC
etimologie:
  • Scandal + sufix agiu. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.