9 definitzii pentru buclucash (s.m.)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
BUCLUCÁSH A buclucashi e adj. s. m. shi f. (Persoana) care provoaca creeaza buclucuri (1) care cauta cearta cu orice pretz. Bucluc + suf. ash.
BUCLUCÁSH A buclucashi e adj. s. m. shi f. (Persoana) care provoaca creeaza buclucuri (1) care cauta cearta cu orice pretz. Bucluc + suf. ash.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
buclucásh ~a [At: DA / Pl: ~i ~e / E: bucluc + ash] 12 smf a (Persoana) care provoaca buclucuri (7). 34 smf a (Persona) care cauta cearta cu orice pretz.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BUCLUCÁSH A buclucashi e adj. Care provoaca buclucuri care cauta cearta cu luminarea circotash. Om buclucash. ▭ Se facuse buclucash hartzagos shi de tot hapsin cind sta cite douatrei zile pe linga casa. CREANGA P. ◊ Fig. Ce ochi verzi shi buclucashi! GALACTION O.122. ◊ (Substantivat) Nu e de chip so scotzi la capat cu buclucashul acesta. CREANGA P. 254.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BUCLUCÁSH A buclucashi e adj. (Adesea substantivat) Care provoaca buclucuri (1); care cauta cearta cu orice pretz. Din bucluc + suf. ash.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
BUCLUCÁSH ~a (~i ~e) shi substantival (despre persoane) Care cauta bucluc cu orice pretz; pus pe cearta; certaretz; galcevitor; artzagos; scandalagiu. [Sil. buclucash] /bucluc + suf. ~ash
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
boclucash a. shi m. care cauta bocluc sau cearta pentru lucru de nimica.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
buclucásh (buclu) adj. m. s. m. pl. buclucáshi; adj. f. s. f. buclucásha art. buclucásha pl. buclucáshe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
buclucásh adj. m. s. m. (sil. clu) pl. buclucáshi; f. sg. buclucásha pl. buclucáshe
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
buclucash f. buclucasha pl. buclucashe
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
- silabatzie: bu-clu-cash
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
buclucash, buclucashisubstantiv masculin buclucasha, buclucashesubstantiv feminin buclucash, buclucashaadjectiv
- 1. (Persoana) care provoaca creeaza buclucuri care cauta cearta cu orice pretz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Om buclucash. DLRLC
- Se facuse buclucash hartzagos shi de tot hapsin cind sta cite douatrei zile pe linga casa. CREANGA P. 111. DLRLC
- Ce ochi verzi shi buclucashi! GALACTION O. I 122. DLRLC
- Nu e de chip so scotzi la capat cu buclucashul acesta. CREANGA P. 254. DLRLC
-
etimologie:
- Bucluc + sufix ash. DEX '98 DEX '09