NARATZIÚNE naratziuni s. f. Expunere relatare in forma literara a unui fapt a unui eveniment etc. specifica genului epic; povestire. [Pr.: tziu. Var.: (inv.) narátzie s. f.] Din fr. narration lat. narratio onis.

naratziune sf [At: HELIADE O. II 64 / V: (inv) ~atzie / P: ~tziu~ / Pl: ~ni / E: fr narration lat narratio onis] 1 Expunere a unui fapt a unui eveniment sau a unui shir de fapte sau de evenimente intro desfashurare gradata Si: istorisire povestire. 2 Parte a unui discurs care cuprinde expunerea faptelor.

NARATZIÚNE naratziuni s. f. Expunere relatare a unui fapt a unui eveniment sau a mai multor fapte sau evenimente intro desfashurare gradata (shi in forma literara); povestire. [Pr.: tziu. Var.: (inv.) narátzie s. f.] Din fr. narration lat. narratio onis.

NARATZIÚNE naratziuni s. f. Relatare expunere a unui fapt a unui eveniment; povestire istorisire (caracteristica mai ales genului epic). Ishi ilustra naratziunea cu gesturi strimbaturi shi schimbari de glas caraghioase. VLAHUTZA O. A. III 69. Varianta: (invechit) narátzie (RUSSO O. 52) s. f.

NARATZIÚNE s.f. Povestire istorisire. ♦ Parte a unui discurs in care oratorul expune faptele. [Pron. tziu var. naratzie s.f. / cf. lat. narratio fr. narration].

NARATZIÚNE s. f. povestire istorisire. ◊ parte a unui discurs cuprinzand expunerea faptelor. (< fr. narration lat. narratio)

NARATZIÚNE ~i f. Relatare a unor fapte intro forma literara specifica genului epic (a unei intamplari a unui eveniment etc.); povestire. [G.D. naratziunii; Sil. tziu] /<fr. narration lat. narratio ~onis^[1]

naratzi(un)e f. 1. expunere istorica sau poetica; 2. partea discursului ce contzine expunerea faptelor.

* naratziúne f. (lat. narratio ónis). Actziunea de a nara. Lucru narat povestire. Partea care contzine expunerea faptelor intr’un discurs. SHi atzie.

naratzie sf vz naratziune

NARÁTZIE s.f. v. naratziune.

naratziúne (tziu) s. f. g.d. art. naratziúnii; pl. naratziúni

naratziúne s. f. (sil. tziu) g.d. art. naratziúnii; pl. naratziúni^[1]

naratziune (iu)

NARATZIÚNE s. (LIT.) istorie istorisire poveste povestire (englezism) story (inv.) spunere. (A publicat o lunga ~.)^[1]

NARATZIUNE s. (LIT.) istorie istorisire poveste povestire (inv.) spunere. (A ascultat o lunga ~.)

NARATZIUNE (< fr. narration < lat. narratio povestire) Mod de exprimare propriu genului epic povestire a unor intimplari reale sau imaginare. Naratziunea poate fi in proza [schitza nuvela romanul basmul (v.) etc.] shi in versuri [fabula balada epopeea (v.) etc.]. Spre deosebire de descriere al carei obiect este situat in spatziu obiectul naratziunii il formeaza desfashurarea in timp a faptelor intro succesiune de momente unele mai importante momente principale altele mai putzin importante; de aici caracterul ei de modalitate literara temporala adica nararea unor evenimente aranjate in desfashurarea lor in timp din care rezulta un anumit ritm in succesiunea shi organizarea faptelor narate. Naratziunea poate exista k o compunere de sine statatoare (balada poemul epopeea in versuri; schitza nuvela romanul etc. in proza) fie k parte integranta intro alta compozitzie: oratorica dramatica istorica etc. Raportata la viatza naratziunea apare nu k o copie fidela a realitatzii ci k o plasmuire veridica a acesteia. Pe baza unor criterii felurite sau incercat diferite clasificari ale literaturii k de exemplu dupa forma naratziune in versuri sau proza; dupa raportul naratoropera in subiectiva shi obiectiva; dupa contzinutul operei naratziune shtiintzifica istorica umoristica realista naratziune descriptiva. Datorita insa interferentzei a diferite elemente intro naratziune asemenea diferentzieri intimpina unele dificultatzi.

NARATZIUNE (< fr. narration < lat. narratio povestire) Povestire a faptelor care fac obiectul discursului. Cerintze esentziale ale naratziunii sint: claritatea caci asha cum arata shi Cicero in De oratore o naratziune lipsita de claritate intuneca intregul discurs shi verosimilitatea care contribuie la scoaterea in evidentza a adevarului. Impreuna cu confirmarea shi respingerea naratziunea face parte din tratare. Inainte de desfashurarea argumentelor este necesara povestirea faptelor la care ele se refera. De regula naratziunea este plasata inaintea confirmarii shi respingerii. De multe ori oratorii cred k e mai potrivit sa amestece faptele narate cu argumentele asha k nu se poate face o demarcatzie precisa intre naratziune confirmare shi respingere.