NARATZIUNE (< fr. narration < lat. narratio povestire) Mod de exprimare propriu genului epic povestire a unor intimplari reale sau imaginare. Naratziunea poate fi in proza [schitza nuvela romanul basmul (v.) etc.] shi in versuri [fabula balada epopeea (v.) etc.]. Spre deosebire de descriere al carei obiect este situat in spatziu obiectul naratziunii il formeaza desfashurarea in timp a faptelor intro succesiune de momente unele mai importante momente principale altele mai putzin importante; de aici caracterul ei de modalitate literara temporala adica nararea unor evenimente aranjate in desfashurarea lor in timp din care rezulta un anumit ritm in succesiunea shi organizarea faptelor narate. Naratziunea poate exista k o compunere de sine statatoare (balada poemul epopeea in versuri; schitza nuvela romanul etc. in proza) fie k parte integranta intro alta compozitzie: oratorica dramatica istorica etc. Raportata la viatza naratziunea apare nu k o copie fidela a realitatzii ci k o plasmuire veridica a acesteia. Pe baza unor criterii felurite sau incercat diferite clasificari ale literaturii k de exemplu dupa forma naratziune in versuri sau proza; dupa raportul naratoropera in subiectiva shi obiectiva; dupa contzinutul operei naratziune shtiintzifica istorica umoristica realista naratziune descriptiva. Datorita insa interferentzei a diferite elemente intro naratziune asemenea diferentzieri intimpina unele dificultatzi.