8 definiții pentru năbădaică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NĂBĂDÁICĂ, năbădăici, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) 1. Acces de furie, de mânie. 2. (Criză de) epilepsie. – Năbădăi1[1] + suf. -aică.
- Trimiterea nu e corectă, nu există intrare cu indice 1, substantivul năbădăi fiind menționat cu formă de singular. — gall
năbădaică sf [At: RUSSO, S. 103 / V: ~pă~ / Pl: ~dăici, ~dăice / E: năbădaie + -că] (Reg; mpl) 1 Năbădaie (3). 2 Acces de furie. 3 Capricii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂBĂDÁICĂ, năbădăici, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) 1. Acces de furie, de mânie. 2. (Criză de) epilepsie. – Năbădăi1 + suf. -aică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂBĂDÁICĂ, năbădăici, s. f. (Învechit și regional, mai ales la pl.) 1. Spaimă, frică. 2. Furie, mînie. V. năbădăi1. Ei! apoi să nu te apuce șaptezăci de năbădăici? ALECSANDRI, T. I 113. 3. Epilepsie. Tremura, sărmanu, ca de năbădăici. ALECSANDRI, T. 47. 4. (La sg.) Drac, diavol. Naiba, năbădaica... îi umplea de spaimă deopotrivă pe amîndoi. RUSSO, S. 103. – Pl. și: năbădăice (ALECSANDRI, T. 366). – Variantă: năpădáică (ȘEZ. VII 135) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năpădaică sf vz năbădaică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂPĂDÁICĂ s. f. v. năbădaică.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
năbădáică (reg.) (-dai-) s. f., g.-d. art. năbădắicii; pl. năbădắici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
năbădáică s. f. (sil. -dai-), g.-d. art. năbădăicii; pl. năbădăici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -dai-că
substantiv feminin (F74) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F74) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
năbădaică, năbădăicisubstantiv feminin
-
- Ei! apoi să nu te apuce șaptezăci de năbădăici? ALECSANDRI, T. I 113. DLRLC
-
- 3. (Criză de) epilepsie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: epilepsie
- Tremura, sărmanu, ca de năbădăici. ALECSANDRI, T. 47. DLRLC
-
-
- Naiba, năbădaica... îi umplea de spaimă deopotrivă pe amîndoi. RUSSO, S. 103. DLRLC
-
- comentariu Plural și: năbădăice. DLRLC
etimologie:
- Năbădăi + sufix -aică. DEX '09 DEX '98