EPILEPSÍE epilepsii s. f. Boala a sistemului nervos caracterizata prin crize convulsive intermitente insotzite de pierderea cunoshtintzei de halucinatzii senzoriale shi de alte tulburari psihice; pedepsie boala copiilor ducasepepustii. Din fr. épilepsie lat. epilepsia.

epilepsie sf [At: LUCR. FOL. 27/20 / V: (ivp) epidepsie (inv) ~lip~ (reg) ~lop~ (ivr) ~siu (A: nct) sn ~lesie ~lisie / A shi: (ivr) ~lepsie / Pl: ~ii / E: fr épilepsie lat epilepsia ngr ἐπιληψία] 1 Boala a sistemului nervos caracterizata prin crize convulsive intermitente insotzite de pierderea cunoshtintzei de halucinatzii shi de alte tulburari psihice Si: (pop) pedepsie ducasepepustii. 2 (D. accese crize atacuri etc.; ila) De ~ Epileptic (3).

EPILEPSÍE epilepsii s. f. Boala a sistemului nervos caracterizata prin crize convulsive intermitente insotzite de pierderea cunoshtintzei de halucinatzii shi de alte tulburari psihice; pedepsie boala copiilor ducasepepustii. Din fr. épilepsie lat. epilepsia.

EPILEPSÍE epilepsii s. f. Boala a sistemului nervos care se manifesta prin accese de convulsii insotzite de pierderea cunoshtintzei (denumita impropriu shi «boala copiilor»). Tatal copilului ne arata... k acesta are accese de epilepsie cind ia o doza mai puternica de substantza tiroidiana. PARHON O. A. I 284.

EPILEPSÍE s.f. Boala nervoasa manifestata prin accese de convulsii insotzite de pierderea cunoshtintzei shi a sensibilitatzii; (pop.) boala copiilor. [Gen. iei. / < fr. épilepsie cf. gr. epilepsia acces].

EPILEPSÍE s. f. boala nervoasa manifestata prin accese de convulsii insotzite de pierderea cunoshtintzei shi a sensibilitatzii halucinatzii etc. (< fr. épilepsie lat. gr. epilepsia)

EPILEPSÍE ~i f. Boala a sistemului nervos central care se manifesta prin crize convulsive shi prin pierderea cunoshtintzei. [G.D. epilepsiei] /<fr. épilepsie lat. epilepsia

epilepsie f. boala caracterizata prin convulsiuni periodice shi prin o pierdere subita a cunoshtintzei shi a sensibilitatzii; poporul o numeshte eufemistic aboala alteale ceasul cel rau ducasepepustii shi pedepsie.

*epilepsíe f. (vgr. epilepsía shi epílepsis apucare subita. V. catalepsie prolepsa). Med. O boala nervoasa caracterizata pin leshin shi convulsiunĭ numita popular boala copiilor ducase pe pustiĭ intimpinare sh. a. Vulg. pedepsie.

epelipsie sf vz epilepsie

epidepsie sf vz epilepsie

epilepsiu sn vz epilepsie

epilepsiu sn vz epilepsie

epilesie sf vz epilepsie

epilipsie sf vz epilepsie

epilisie sf vz epilepsie

epilopsie sf vz epilepsie

epilepsíe s. f. art. epilepsía g.d. art. epilepsíei; pl. epilepsíi art. epilepsíile

epilepsíe s. f. art. epilepsía g.d. art. epilepsíei; pl. epilepsíi art. epilepsíile

EPILEPSÍE s. (MED.) (inv. shi pop.) nevoie (pop.) nabadai (pl.) pedepsie poceala rautate stropsheala boalacopiilor boalarea ceasrau ducasepepustii raulcopiilor (inv. shi reg.) stropshire stropshitura (reg.) aboala apucat pricina altealea (prin Transilv.) agambala (prin Munt.) malaonie (prin sudul Transilv.) suparare.

EPILEPSIE s. (MED.) (inv. shi pop.) nevoie (pop.) nabadai (pl.) pedepsie poceala rautate stropsheala boalacopiilor boalarea ceasrau ducasepepustii raulcopiilor (inv. shi reg.) stropshire stropshitura (reg.) aboala apucat pricina altealea (prin Transilv.) agimbala (prin Munt.) malaonie (prin sudul Transilv.) suparare.

epilepsíe (epilepsíi) s. f. Boala a sistemului nervos caracterizata prin crize convulsive intermitente. Gr. ἐπιληψία (sec. XVIII Cf. Gáldi 181) shi modern din fr. épilepsie. Der. epileptic adj.

EPILEPSÍE (< lat.) s. f. Boala nervoasa caracterizata prin crize repetate convulsive localizate sau generalizate pierderea cunoshtintzei halucinatzii senzoriale shi alte tulburari psihice; (pop.) boala copiilor. E. apare k urmare a unor suferintze cerebrale infectzioase toxice metabolice traumatisme ictus (hemoragic) cerebral etc. (e. simptomatica) sau fara cauza determinabila (e. esentziala).