EPILEPSÍE (< lat.) s. f. Boală nervoasă caracterizată prin crize repetate convulsive, localizate sau generalizate, pierderea cunoștinței, halucinații senzoriale și alte tulburări psihice; (pop.) boala copiilor. E. apare ca urmare a unor suferințe cerebrale infecțioase, toxice, metabolice, traumatisme, ictus (hemoragic) cerebral etc. (e. simptomatică) sau fără cauză determinabilă (e. esențială).