mârțoagă sf [At: PANN, P. V. III, 21/22 / V: (reg) măr~, ~rcio~, ~og sm, ~avă, mur~, smărțog sm, smâ~, smârțog sm / Pl: ~age, (reg) ~oji / E: Cf mărțână] 1 Cal slab, rău îngrijit Si: gloabă, (pop) mărțână (1), (reg) mânzoc (3), mârțogar, meleajă, melegar¹, meliță (10), răpciugă. 2 (Rar) Bou slab, jigărit.

MÂRȚOÁGĂ ~ge f. Cal slab și prăpădit; gloabă. /cf. mărțână

mârțoagă f. 1. cal prost, slab, stricat; 2. se zice de boul cu gâtul subțire, capul mare, cerbicea și bărbia nedesvoltată. [Derivat din marț cu sufixul peiorativ og (cf. bijoagă)].

smârțoagă sf vz mârțoagă

smârțog sm vz mârțoagă

MÎRȚOÁGĂ, mîrțoage, s. f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. V. răpciugă. Năcazul meu părea a fi o mîrțoagă murgă. SADOVEANU, N. F. 88. Porunci să-i dea și lui o mîrțoagă de cal. ISPIRESCU, E. 169. [Căruța] înaintează încetinel... dupe bunul plac al mîrțoagelor. ODOBESCU, S. III 16. Auzi, telegari? Două mîrțoage de pripas. ALECSANDRI, T. 1584. – Variante: smîrțoágă (CREANGĂ, A. 123) s. f., smîrțóg (CREANGĂ, P. 203), mîrțóg (PANN, P. V. III 21) s. m.

MÎRȚÓG s. m. v. mîrțoagă.

SMÎRȚOÁGĂ s. f. v. mîrțoagă.

SMÎRȚÓG s. m. v. mîrțoagă.

SMÂRȚOÁGĂ s. f. v. mârțoagă.

SMÂRȚÓG s. m. v. mârțoagă.

smârțog a. Mold. mârțoagă: cu smârțogul ăsta îți duc vergile CR.

mîrțoágă (oa dift.) f., pl. e (var. din zbîrcĭog, vsl. *smrŭčokŭ, rus. smorčók, zbîrcĭog, de unde și forma smîrțog. De la zbîrcĭog a evoluat înț. la „uscat, zbîrcit, slab, bătrîn”). Cal slab (gloabă, ghijog, hîrțoagă, drîglă). – În nord și mîrțog, smîrțog și zmîrțog, prost, bleg.

smîrțóg V. mîrțoagă.

zmîrțóg, V. mîrțoagă.

mârțoágă s. f., g.-d. art. mârțoágei; pl. mârțoáge

mârțoágă s. f., g.-d. art. mârțoágei; pl. mârțoáge

MÂRȚOÁGĂ s. (ZOOL.) gloabă, (pop.) dârloagă, mărțână, (reg.) bijoagă, drâglă, ghipcan, meliță, mânzoc, șarlă, talaniță, toroapă, (Transilv.) dabilă, (Mold.) dârdală, jărpan, (prin Munt.) meleajă, (prin Transilv.) melegar, (prin Ban.) mârțogariu, (prin Transilv. și Munt.) pârțotin, (prin Transilv.) ronghi, (prin vestul Transilv.) scârtoagă, (fam.) rablă. (Căruța era trasă de o ~.)

Mârțoagă ≠ bidiviu

MÎRȚOAGĂ s. (ZOOL.) gloabă, (pop.) dîrloagă, mărțînă, (reg.) bijoagă, drîglă, ghipcan, meliță, mînzoc, șarlă, talaniță, toroapă, (Transilv.) dabilă, (Mold.) dîrdală, jărpan, (prin Munt.) meleajă, (prin Transilv.) melegar, (prin Ban.) mîrțogariu, (prin Transilv. și Munt.) pîrțotin, (prin Transilv.) ronghi, (prin vestul Transilv.) scîrtoagă, (fam.) rablă. (Căruța era trasă de o ~.)