22 de definiții pentru bidiviu
din care- explicative (15)
- morfologice (3)
- relaționale (1)
- etimologice (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIDIVÍU, bidivii, s. m. Cal tânăr, iute și frumos folosit de obicei la călărit. [Var.: (reg.) bidibíu, bididíu s. m.] – Din tc. bedevî.
bidiviu sm [At: MOXA, 388/36 / V: ~dibiu, ~didiu / Pl: ~ii / E: tc bedevî] 1 Cal de rasă arabă. 2 Cal ager, frumos și iute Cf sireap. 3 (În povești) Cal năzdrăvan. 4 (Mun; înv; fig) Om mic și slab, dar ager.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIDIVÍU, bidivii, s. m. Cal tânăr, iute și frumos. [Var.: (reg.) bidibíu, bididíu s. m.] – Din tc. bedevî.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BIDIVÍU, bidivii, s. m. Cal (de călărie) tînăr, iute și frumos. V. sireap. (în basme) Călare pe un bidiviu ce arunca pe nările nasului trîmbe de fum sfulgerate cu limbi de foc aprins. DELAVRANCEA, S. 82. Mă mai cunoști acum? strigă calul scuturîndu-și coama și bătînd din picioare ca un bidiviu tinerel. POPESCU, B. I 52. El că-și are-un bidiviu Cu sînge de argint viu. ALECSANDRI, P. P. 106. ◊ (Adjectival). I-ar da... poștalioane cu opt cai bidivii. DELAVRANCEA, S. 36. – Variante: bidibíu (ISPIRESCU, M. V. 36), bididíu (TEODORESCU, P. P. 608) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIDIVÍU, bidivii, s. m. Cal tânăr, iute și frumos. [Var.: bidibíu, bididíu s. m.] – Tc. bedevi.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BIDIVÍU ~i m. Cal tânăr, iute și frumos, folosit, mai ales, la călărie. [Sil. -di-viu] /<turc. bedevî
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bidiviu m. cal arâpesc, mic și sprinten la fugă: un bidiviu cu sânge de argint viu POP. [Turc. BEDEVI, lit. cal beduin].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bidivíŭ, -íe s. și adj. (turc. [d. ar.] bédevi, beduin, de unde vine și fr. bédouin). Vechĭ. Cal arăbesc sprinten: un bidiviŭ, o ĭapă bidivie. Azĭ. Iron. Cal de rasă înhămat, telegar: ține-ți bidiviiĭ, boĭerule! Fig. Om impetuos: ia oprește-te, bidiviule! – Și bididiŭ. V. ducipal.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIDIBÍU s. m. v. bidiviu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BIDIBÍU s. m. v. bidiviu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BIDIBÍU s. m. v. bidiviu.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BIDIDÍU s. m. v. bidiviu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BIDIDÍU s. m. v. bidiviu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BIDIDÍU s. m. v. bidiviu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIDIDÍU s. m. v. bidiviu.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bidibiu sm vz bidiviu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bididiu sm vz bidiviu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pigidig[1] sm vz bidiviu
- Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba și de o greșală de tipar, greu de aflat care — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BIDIBÍU s. n. v. bidiviu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bididíŭ V. bidiviŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bidivíu s. m., art. bidivíul; pl. bidivíi, art. bidivíii (-vi-ii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bidivíu s. m., art. bidivíul; pl. bidivíi, art. bidivíii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bidiviu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Bidiviu ≠ mârțoagă, gloabă
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bidivíu (bidivíi), s. m. – 1. Armăsar, cal arab. – 2. (Arg.) Băiat, flăcău. – Var. bidibiu, bididiu. Tc. bedevi, de la bedu „deșert” (Șeineanu, II, 50) care este aceeași rădăcină a lui beduin. Odinioară se întrebuința și cu funcție adj.: un cal bidiviu. – Der. bididie, s. f. (arg., țiitoare, amantă), cf. sl. bedevija, „iapă arabă”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
bidiviu, bidivii s. m. (pop.) tânăr.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bididiu, bididii s. m. (deț.) infractor aflat la prima condamnare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
bidiviu, bidiviisubstantiv masculin
- 1. Cal tânăr, iute și frumos folosit de obicei la călărit. DEX '09 DLRLC NODEX
- Călare pe un bidiviu ce arunca pe nările nasului trîmbe de fum sfulgerate cu limbi de foc aprins. DELAVRANCEA, S. 82. DLRLC
- Mă mai cunoști acum? strigă calul scuturîndu-și coama și bătînd din picioare ca un bidiviu tinerel. POPESCU, B. I 52. DLRLC
- El că-și are-un bidiviu Cu sînge de argint viu. ALECSANDRI, P. P. 106. DLRLC
- I-ar da... poștalioane cu opt cai bidivii. DELAVRANCEA, S. 36. DLRLC
-
etimologie:
- bedevî DEX '09 NODEX