22 de definitzii pentru bidiviu
din care- explicative (15)
- morfologice (3)
- relatzionale (1)
- etimologice (1)
- argou (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
BIDIVÍU bidivii s. m. Cal tanar iute shi frumos folosit de obicei la calarit. [Var.: (reg.) bidibíu bididíu s. m.] Din tc. bedevi.
bidiviu sm [At: MOXA 388/36 / V: ~dibiu ~didiu / Pl: ~ii / E: tc bedevi] 1 Cal de rasa araba. 2 Cal ager frumos shi iute Cf sireap. 3 (In poveshti) Cal nazdravan. 4 (Mun; inv; fig) Om mic shi slab dar ager.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BIDIVÍU bidivii s. m. Cal tanar iute shi frumos. [Var.: (reg.) bidibíu bididíu s. m.] Din tc. bedevi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de paula
- actziuni
BIDIVÍU bidivii s. m. Cal (de calarie) tinar iute shi frumos. V. sireap. (in basme) Calare pe un bidiviu ce arunca pe narile nasului trimbe de fum sfulgerate cu limbi de foc aprins. DELAVRANCEA S. 82. Ma mai cunoshti acum? striga calul scuturindushi coama shi batind din picioare k un bidiviu tinerel. POPESCU B. I 52. El cashi areun bidiviu Cu singe de argint viu. ALECSANDRI P. P. 106. ◊ (Adjectival). Iar da... poshtalioane cu opt cai bidivii. DELAVRANCEA S. 36. Variante: bidibíu (ISPIRESCU M. V. 36) bididíu (TEODORESCU P. P. 608) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BIDIVÍU bidivii s. m. Cal tanar iute shi frumos. [Var.: bidibíu bididíu s. m.] Tc. bedevi.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
BIDIVÍU ~i m. Cal tanar iute shi frumos folosit mai ales la calarie. [Sil. diviu] /<turc. bedevi
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
bidiviu m. cal arapesc mic shi sprinten la fuga: un bidiviu cu sange de argint viu POP. [Turc. BEDEVI lit. cal beduin].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
bidivíŭ íe s. shi adj. (turc. [d. ar.] bédevi beduin de unde vine shi fr. bédouin). Vechĭ. Cal arabesc sprinten: un bidiviŭ o ĭapa bidivie. Azĭ. Iron. Cal de rasa inhamat telegar: tzinetzi bidiviiĭ boĭerule! Fig. Om impetuos: ia opreshtete bidiviule! SHi bididiŭ. V. ducipal.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BIDIBÍU s. m. v. bidiviu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
BIDIBÍU s. m. v. bidiviu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de paula
- actziuni
BIDIBÍU s. m. v. bidiviu.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
BIDIDÍU s. m. v. bidiviu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
BIDIDÍU s. m. v. bidiviu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de paula
- actziuni
BIDIDÍU s. m. v. bidiviu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BIDIDÍU s. m. v. bidiviu.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
bidibiu sm vz bidiviu
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
bididiu sm vz bidiviu
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
pigidig[1] sm vz bidiviu
- Varianta neconsemnata in definitzia principala; posibil sa fie vorba shi de o greshala de tipar greu de aflat care — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
BIDIBÍU s. n. v. bidiviu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
bididíŭ V. bidiviŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
bidivíu s. m. art. bidivíul; pl. bidivíi art. bidivíi (viii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
bidivíu s. m. art. bidivíul; pl. bidivíi art. bidivíi
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
bidiviu
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
Bidiviu ≠ martzoaga gloaba
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bidivíu (bidivíi) s. m. 1. Armasar cal arab. 2. (Arg.) Baiat flacau. Var. bidibiu bididiu. Tc. bedevi de la bedu „deshert” (SHeineanu II 50) care este aceeashi radacina a lui beduin. Odinioara se intrebuintza shi cu functzie adj.: un cal bidiviu. Der. bididie s. f. (arg. tziitoare amanta) cf. sl. bedevija „iapa araba”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare de argou
Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.
bidiviu bidivii s. m. (pop.) tanar.
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
bididiu bididii s. m. (detz.) infractor aflat la prima condamnare.
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
bidiviu, bidiviisubstantiv masculin
- 1. Cal tanar iute shi frumos folosit de obicei la calarit. DEX '09 DLRLC NODEX
- Calare pe un bidiviu ce arunca pe narile nasului trimbe de fum sfulgerate cu limbi de foc aprins. DELAVRANCEA S. 82. DLRLC
- Ma mai cunoshti acum? striga calul scuturindushi coama shi batind din picioare k un bidiviu tinerel. POPESCU B. I 52. DLRLC
- El cashi areun bidiviu Cu singe de argint viu. ALECSANDRI P. P. 106. DLRLC
- Iar da... poshtalioane cu opt cai bidivii. DELAVRANCEA S. 36. DLRLC
-
etimologie:
- bedevi DEX '09 NODEX