BIDIVÍU bidivii s. m. Cal (de calarie) tinar iute shi frumos. V. sireap. (in basme) Calare pe un bidiviu ce arunca pe narile nasului trimbe de fum sfulgerate cu limbi de foc aprins. DELAVRANCEA S. 82. Ma mai cunoshti acum? striga calul scuturindushi coama shi batind din picioare k un bidiviu tinerel. POPESCU B. I 52. El cashi areun bidiviu Cu singe de argint viu. ALECSANDRI P. P. 106. ◊ (Adjectival). Iar da... poshtalioane cu opt cai bidivii. DELAVRANCEA S. 36. Variante: bidibíu (ISPIRESCU M. V. 36) bididíu (TEODORESCU P. P. 608) s. m.