Definitzia cu ID-ul 417420:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bidivíu (bidivíi) s. m. 1. Armasar cal arab. 2. (Arg.) Baiat flacau. Var. bidibiu bididiu. Tc. bedevi de la bedu „deshert” (SHeineanu II 50) care este aceeashi radacina a lui beduin. Odinioara se intrebuintza shi cu functzie adj.: un cal bidiviu. Der. bididie s. f. (arg. tziitoare amanta) cf. sl. bedevija „iapa araba”.