mîrțoágă (oa dift.) f., pl. e (var. din zbîrcĭog, vsl. *smrŭčokŭ, rus. smorčók, zbîrcĭog, de unde și forma smîrțog. De la zbîrcĭog a evoluat înț. la „uscat, zbîrcit, slab, bătrîn”). Cal slab (gloabă, ghijog, hîrțoagă, drîglă). – În nord și mîrțog, smîrțog și zmîrțog, prost, bleg.