musulman ~a [At: (a. 1783) GCR II 131/12 / Pl: ~i ~e / E: fr musulman] 1 smf Adept al religiei lui Mahomed Si: mahomedan. 2 smf (Prc) Turc. 3 a Care apartzine cultului lui Mahomed Si: mahomedan (1) (ivr) mahometanicesc. 4 a (Prc) Turcesc.

MUSULMÁN A musulmani e s. m. shi f. Adept al mahomedanismului mahomedan; (prin restrictzie) turc. El iese din Constantinopol... luind cu sine shi steagul cel sfint cu care musulmanii se credeau nebiruitzi cind il aveau in tabara lor. BALCESCU O. I 195. ◊ (Adjectival) Populatzia Iafei poate sa se urce la 10 mii suflete. Cei mai multzi locuitori sint arabi musulmani. BOLINTINEANU O. 292.

MUSULMÁN A adj. s.m. shi f. Mahomedan; (p. ext.) turc. [< fr. musulman].

MUSULMÁN A adj. s. m. f. mahomedan; (p. restr.) turc. (< fr. musulman)

MUSULMÁN² ~a (~i ~e) m. shi f. Adept al mahomedanismului; mahomedan. /<fr. musulman

*musulmán a s. shi adj. (turc. musulman shi busurman d. pers. müsülman care vine d. ar. muslim pl. muslimin; ngr. musulmános; rus. busurmán; fr. musulman). Mohametan (k Arabiĭ Turciĭ sh. a.). Vechĭ busurman anca (subst.)

Mahomedani m. pl. sau Muzulmani sectatori ai lui Mahomed sunt in numar de 245 milioane.

muzulman a. relativ la mahomedanism: religiune muzulmana. ║ m. cel ce profeseaza aceasta religiune: un muzulman.

musulmán adj. m. s. m. pl. musulmáni; adj. f. s. f. musulmána pl. musulmáne

musulmán adj. m. s. m. pl. musulmáni; f. sg. musulmána pl. musulmáne

MUSULMÁN s. adj. 1. s. v. mahomedan. 2. adj. v. mahomedan. 3. s. adj. mahomedan (in evul mediu in apusul Europei) sarazin. (Armata ~.)

MUSULMAN s. adj. 1. s. (BIS.) mahomedan (pop.) necredincios pagin (inv.) agarean busurman (turcism inv.) muslim. (Un ~ arab.) 2. adj. (BIS.) islamic mahomedan (inv.) mahometanicesc. (Religia ~.) 3. s. adj. mahomedan (in evul mediu in apusul Europei) sarazin. (Armata ~.)