MUSULMÁN, -Ă, musulmani, -e, s. m. și f. Adept al mahomedanismului, mahomedan; (prin restricție) turc. El iese din Constantinopol... luînd cu sine și steagul cel sfînt, cu care musulmanii se credeau nebiruiți, cînd îl aveau în tabăra lor. BĂLCESCU, O. I 195. ◊ (Adjectival) Populația Iafei poate să se urce la 10 mii suflete. Cei mai mulți locuitori sînt arabi musulmani. BOLINTINEANU, O. 292.