mucenic¹ sm [At: MARIAN S. R. II 161 / V: (reg) mace~ macin~ / Pl: ~ici / E: cf rs dal мучник] (Pop; lpl) Un fel de covrigel preparat din aluat copt sau fiert cu nuci shi cu zahar sau miere care se mananca in ziua de 9 martie Si: (reg) bradosh braduletz brandush sfintzishor.

MUCENÍC A mucenici e s. m. shi f. (In religia creshtina) 1. Martir din primele timpuri ale creshtinismului. Oshtean a fost shi sfintul Gheorghe shi sfintul Dimitrie shi altzi sfintzi mucenici. CREANGA A. 9. ◊ (In comparatzii) Vad shi pe Maria sora lui Andrei cu aerui de mucenica. SADOVEANU O. VI 430. SHi rabda SHandru rabda k un mucenic shi bataie shi foame indelungata. MIRONESCU S. A. 60. 2. (La m. pl.) Sarbatoare creshtina pentru pomenirea celor patruzeci de martiri. ♦ Un fel de colacei (preparatzi cu nuci sau cu miere) care se maninca in aceasta zi; sfintzishori. Ceasuri intregi uneori totzi ai casei rasucesc shi impletesc de zor mucenicii care sint pushi apoi unul linga altul pe tablale de lemn. CAMIL PETRESCU O. I 183.

MUCENÍC ~ci m. 1) Persoana care indura chinuri fizice sau morale pentru ideile convingerile sale; martir. 2) (la inceputurile creshtinismului) Creshtin ortodox care era supus la suferintze fizice pentru credintza. 3) la pl. bis. Sarbatoare creshtina in amintirea celor patruzeci de mucenici din Sevastia. 4) Fiecare dintre cei patruzeci de colacei in forma de opt coptzi cu ocazia sarbatorii creshtine pentru pomenirea celor patruzeci de martiri. /<sl. mučeniku

mucenic m. 1. martir: marele mucenic Dimitrie CR.; Cei 40 de mucenici sarbatoarea celor 40 de martiri din Sevastia ce cade pe 9 Martie shi colacii ce se duc la biserica in acea zi; 2. colacel fiert cu nuci pisate shi cu miere (ce se face la aceasta sarbatoare). [Rus. MUČENIKŬ lit. cel ce sufere munca sau tortura pentru credintza sa].

muceníc m. (sirb. mučenik rus. múčenik vsl. mončenikŭ d. monka munca. V. munca). Mártir al credintzeĭ creshtineshtĭ. Colac facut la sarbatoarea celor 40 de mucenicĭ (9 Martie) numit shi sfintzishor (Mold.) shi bradósh (Olt.). In Munt. macinic (dupa bg. mŭčenik). Fem. mucenica shi (vechĭ d. sirb. mucenica rus. múcenica) mucenitza. Cp. cu ucenica.

muceníc s. m. pl. muceníci

muceníc (martir preparat culinar) s. m. pl. muceníci

MUCENÍC s. (BIS.) 1. martir (inv.) martor marturie marturisitor otroc. (~ ortodox.) 2. (mai ales la pl.) sfintzishor sfant (reg.) bradosh braduletz brandush. (De 9 martie se mananca ~i.)

MUCENIC s. (BIS.) 1. martir (inv.) martor marturie marturisitor otroc. (~ ortodox.) 2. (mai ales la pl.) sfintzishor sfint (reg.) bradosh braduletz brindush. (De 9 martie se maninca ~i.)

mucenic (muceníci) s. m. 1. Martir. 2. (S. m. pl.) Sarbatoarea celor 40 de martiri din Sevastia la 9 martie. 3. Un fel de covrigi care se servesc de sarbatoarea Sf. Mucenici. Sb. mučenik (Tiktin; Candrea) din sl. mąčenikŭ (Cihac II 205) cf. bg. mačenik cf. munca. Der. muceni vb. (inv. a martiriza); mucenicie (var. mucenie) s. f. (martiriu) din sb. mučenje; mucenicesc adj. (de mucenic); mucenitza s. f. (martira) din sb. mučenica.

muceníc mucenici s.m. (rel.) Mucenicii (40 de sfintzi) sarbatoare de primavara (9 martie) de tip agrar prilej cu care se aduc ofrande din recolta de anul trecut. Femeile fac 40 de colaci sau placinte care le consuma in familie sau le ofera pomana femeilor vaduve sau oamenilor saraci din sat: „Sa facea nishte florii din aluat patruzaci facea. Femeile din vecini sensotza cate patrucinci laolalta shi puneau tate farina pantru aluat. Colacutzi aveau forma de opt. Sa unjea cu ou shi se presara mac peste ele. Dupa aceea le puneau in cosh shi le duceau la biserica shi sa sfintze shi le dadea la femei vaduve mai sarace” (Biltziu 2009: 5657; Suciu de Sus). Cf. rus mučnik „placinta de secara” (DEX MDA).

ai face cuiva mucenicii expr. (adol. iron.) a se imbata a fi in stare avansata de ebrietate.