MUCENÍC ~ci m. 1) Persoana care indura chinuri fizice sau morale pentru ideile convingerile sale; martir. 2) (la inceputurile creshtinismului) Creshtin ortodox care era supus la suferintze fizice pentru credintza. 3) la pl. bis. Sarbatoare creshtina in amintirea celor patruzeci de mucenici din Sevastia. 4) Fiecare dintre cei patruzeci de colacei in forma de opt coptzi cu ocazia sarbatorii creshtine pentru pomenirea celor patruzeci de martiri. /<sl. mučeniku