mucenic (muceníci) s. m. 1. Martir. 2. (S. m. pl.) Sarbatoarea celor 40 de martiri din Sevastia la 9 martie. 3. Un fel de covrigi care se servesc de sarbatoarea Sf. Mucenici. Sb. mučenik (Tiktin; Candrea) din sl. mąčenikŭ (Cihac II 205) cf. bg. mačenik cf. munca. Der. muceni vb. (inv. a martiriza); mucenicie (var. mucenie) s. f. (martiriu) din sb. mučenje; mucenicesc adj. (de mucenic); mucenitza s. f. (martira) din sb. mučenica.