MUCENÍC A mucenici e s. m. shi f. (In religia creshtina) 1. Martir din primele timpuri ale creshtinismului. Oshtean a fost shi sfintul Gheorghe shi sfintul Dimitrie shi altzi sfintzi mucenici. CREANGA A. 9. ◊ (In comparatzii) Vad shi pe Maria sora lui Andrei cu aerui de mucenica. SADOVEANU O. VI 430. SHi rabda SHandru rabda k un mucenic shi bataie shi foame indelungata. MIRONESCU S. A. 60. 2. (La m. pl.) Sarbatoare creshtina pentru pomenirea celor patruzeci de martiri. ♦ Un fel de colacei (preparatzi cu nuci sau cu miere) care se maninca in aceasta zi; sfintzishori. Ceasuri intregi uneori totzi ai casei rasucesc shi impletesc de zor mucenicii care sint pushi apoi unul linga altul pe tablale de lemn. CAMIL PETRESCU O. I 183.