mozaic¹ sn [At: CR (1830) 424^]/18 / V: (inv) ~a sf / Pl: ~uri shi (asr) ~ice / E: fr mosaïque it mosaico] 1 Lucrare de tehnica decorativa care consta in asamblarea artistica a unor placi sau cuburi mici de marmura ceramica sticla smaltz etc. care se lipesc intre ele shi se fixeaza pe fatza materialului de constmctzie printrun liant de ciment sau de mastic. 2 (Fig; udp „de”) Imbinare amestec de elemente eterogene. 3 Compozitzie de caractere tipografice deosebite. 4 (Bot; pan) Boala a plantelor provocata de un virus care se manifesta prin aparitzia unor pete decolorate pe frunze alternand cu portziuni colorate normal shi care i dau aspectul unui mozaic¹ (1).

MOZAÍC¹ mozaicuri s. n. Lucrare (de arta) decorativa in care placi sau bucatzi mici de diferite materiale de forme shi culori variate sint lipite intre ele cu mortar sau cu mastic alcatuind un desen ornamental sau figurativ. Alaturi de palatul alb shi caramiziu se inaltza o cladire mult mai mare: coloane sculptate statui mozaicuri o impodobeau cu o bogatzie de piatra granit shi marmura. SCINTEIA 1953 nr. 2806. ◊ Loc. adv. In mozaic = k un mozaic in multe culori; pestritz colorat. Un covor de petice impletit de dumneaei in mozaic de culori. BASSARABESCU S. N. 17. ♦ Fig. Amestec de elemente culori lucruri fiintze diferite. Luna... pardosea cerdacul cu un mozaic fantastic de puncte albe. ANGHELIOSIF C. L. 18. Strofa lui [Coshbuc] e variata capricioasa citeodata un adevarat mozaic. GHEREA ST. CR. III 378. Un mozaic curios de tot soiul de neamuri afara de romini. ALECSANDRI la CADE.

MOZAÍC s.n. 1. Lucrare ornamentala compusa din bucatzi mici de marmura de sticla etc. colorate diferit shi care alcatuiesc o figura un tablou etc. 2. Combinatzie amestecatura (frumos imbinata) de diferite elemente culori etc. ♦ Opera literara care contzine multe elemente eterogene insa armonios ordonate. ♦ Compozitzie de caractere tipografice deosebite. 3. Boala a unor plante cauzata de un virus shi care se prezinta k un amestec de pete pe frunze. [Pron. zaic. / cf. fr. mosaïque it. mosaico].

MOZAÍC¹ s. n. 1. lucrare ornamentala din bucatzi mici de marmura sticla etc. colorate diferit care formeaza figuri geometrice flori etc. 2. combinatzie de diferite elemente culori etc. ◊ opera literara care contzine multe elemente armonios ordonate. ◊ compozitzie de caractere tipografice deosebite. 3. (biol.) organ(ism) care cuprinde doua tipuri de tzesuturi diferite genetic. 4. boala a unor plante cauzata de un virus un amestec de pete galbui pe frunze. 5. (fig.) amestec eterogen. (< fr. mosaïque it. mosaico)

MOZAÍC ~uri n. 1) Opera de arta decorativa formata prin asamblarea estetica a unor bucatzi de materiale (piatra sticla marmura ceramica smaltz) de diverse culori fixate intre ele cu mortar sau cu mastic. 2) Lucrare constand din realizarea unei suprafetze lustruite (de pardoseala) din ciment cu bucatzi mici de marmura calcar etc. 3) Ansamblu de elemente eterogene. /<fr. mosaique it. mosaico

mozaìc n. 1. lucrare compusa din pietricele sau smaltzuri de diferite colori shi dispuse asha incat sa formeze figuri arabescuri; 2. fig. opera compusa din bucatzi separate din proza shi versuri.

1) *mozáic n. pl. e shi (ob.) íc pl. urĭ (it. mosáico shi musáico fr. mosaïque d. mlat. musáicum cl. musivum mozaic musivus de mozaic d. musaeum greshit ild. muséum templu al muzelor muséus de muze d. vgr. museion „muzeu” shi „mozaic”; ngr. (dupa fr.) mozaika. Cp. cu arhiva). Pardoseala orĭ suprafatza de parete compusa din petricele saŭ bucatzele de smaltz ashezate k sa formeze figurĭ orĭ la intimplare. Fig. Opera literara saŭ shi muzicala saŭ orĭce lucru compus din multe bucatzĭ: AustroUngaria era un mozaic de popoare. V. ghivecĭ shi psifoaĭe.

mozaíc² s. n. pl. mozaícuri

mozaíc s. n. pl. mozaícuri

mozaic icuri (mozaicuri venetziene).

sclavul mozaicului expr. (detz.) insarcinat cu curatzenia in celula.