MOZAÍC¹ mozaicuri s. n. Lucrare (de arta) decorativa in care placi sau bucatzi mici de diferite materiale de forme shi culori variate sint lipite intre ele cu mortar sau cu mastic alcatuind un desen ornamental sau figurativ. Alaturi de palatul alb shi caramiziu se inaltza o cladire mult mai mare: coloane sculptate statui mozaicuri o impodobeau cu o bogatzie de piatra granit shi marmura. SCINTEIA 1953 nr. 2806. ◊ Loc. adv. In mozaic = k un mozaic in multe culori; pestritz colorat. Un covor de petice impletit de dumneaei in mozaic de culori. BASSARABESCU S. N. 17. ♦ Fig. Amestec de elemente culori lucruri fiintze diferite. Luna... pardosea cerdacul cu un mozaic fantastic de puncte albe. ANGHELIOSIF C. L. 18. Strofa lui [Coshbuc] e variata capricioasa citeodata un adevarat mozaic. GHEREA ST. CR. III 378. Un mozaic curios de tot soiul de neamuri afara de romini. ALECSANDRI la CADE.