MOSHTENITÓR OÁRE moshtenitori oare s. m. shi f. 1. Persoana care moshteneshte care are drept de succesiune legala sau testamentara. ♦ Persoana care urmeaza pe cineva intrun post intro demnitate; succesor urmash. ◊ (SHi adjectival) Printz moshtenitor sau moshtenitorul tronului = persoana care urmeaza la tron dupa moartea unui suveran. 2. Fiu copil (in raport cu parintzii sai). Moshteni + suf. tor.

moshtenitor ~oare [At: N. COSTIN L. 146 / V: (inv) ~iu mushtin~ / Pl: ~i ~oare / E: moshteni¹ + tor] 1 sm Persoana care moshteneshte bunuri materiale sau care devine prin succesiune beneficiarul unui drept Si: succesor. 2 smf Persoana care urmeaza pe cineva intrun post intro demnitate etc. Si: succesor urmash (irg) moshtean (1) (ivr) moshan (1). 3 a Care moshteneshte¹ ceva. 4 a Care se transmite prin moshtenire ereditar. 5 a (is) Printz ~ (In monarhiile ereditare) Printz destinat sa urmeze la domnie dupa moartea suveranului. 6 smf (Fig; lpl) Posteritate. 7 smf (Fam) Copil. 8 smf (Reg) Proprietar de case. 9 smf (Reg) Bashtinash. 10 sm (Reg) Colacel care se da colindatorilor in ajunul Craciunului.

MOSHTENITÓR OÁRE moshtenitori oare s. m. shi f. 1. Persoana care moshteneshte bunuri materiale sau care devine prin succesiune beneficiarul unui drept; persoana care urmeaza pe cineva intrun post intro demnitate; succesor urmash. ◊ (SHi adjectival) Printz moshtenitor sau moshtenitorul tronului = printz care urmeaza sa se urce pe tron dupa moartea suveranului. 2. Fiu copil (in raport cu parintzii sai). Moshteni + suf. tor.

MOSHTENITÓR OÁRE moshtenitori oare s. m. shi f. 1. Persoana care moshteneshte bunuri materiale; urmash. Tinarul Cretzescu a ramas singurul moshtenitor al celor o suta cincizeci de hectare mihnit k tatal nu ia putut lasa moshtenire shi shefia partidului. BUJOR S. 158. ◊ (In monarhiile ereditare adesea in expr.) Printz moshtenitor (sau moshtenitorul tronului al regelui al imparatului) = printzul care urmeaza sa se urce pe tron dupa moartea unui suveran. Il primesc cu toata cinstea cuvenita unui fiu de crai shi moshtenitor al imparatului. CREANGA P. 208. 2. (Glumetz) Fiu copil.

MOSHTENITÓR ~oáre (~óri ~oáre) m. shi f. Persoana care devine posesor al unui bun material prin drept de moshtenire; succesor. /a moshteni + suf. ~tor

moshtenitor m. cel ce moshteneshte.

moshtenitór oáre adj. shi s. Care moshteneshte erede clironom. Fam. Fiŭ: i s’a nascut un moshtenitor.

moshtenitoriu ~oare smf vz moshtenitor

moshtenitór s. m. pl. moshtenitóri

moshtenitór s. m. pl. moshtenitóri

MOSHTENITÓR s. (JUR.) succesor urmash (livr.) erede (inv. shi reg.) moshnean moshtean (inv.) clironom moshan ocinash ocinatoriu urmator. (Averea a revenit unicului ~.)

MOSHTENITOR s. (JUR.) succesor urmash (livr.) erede (inv. shi reg.) moshnean moshtean (inv.) clironom moshan ocinash ocinatoriu urmator. (Averea a revenit unicului ~.)