urmash ~a [At: BIBLIA (1688)² I 80/11 / Pl: ~i ~e / E: urma + ash] 1 smf Continuator al unei familii (considerat in raport cu cei din generatziile anterioare lui shi care moshteneshte bunuri titluri etc.) Si: odrasla progenitura vlastar. 2 smf Continuator al unui neam Si: coborator (3) descendent (2) (irg) ramashitza (inv) rod¹ samantza (reg) maradic poroditza. 3 a (Reg; d. copii) Care este cel din urma care il poate avea o mama (din cauza varstei). 4 smf Inlocuitor succesor intro functzie (mai ales in scaunul domnesc). 5 smf Continuator al unei actziuni activitatzi opere traditzii. 6 smf Persoana care a primit o moshtenire spirituala. 7 smf (Ivr) Persoana care urmeaza (1) pe cineva Si: insotzitor. 8 smf (Ivr) Persoana care se tzine de ceva cu perseverentza care urmareshte ceva cu tot dinadinsul. 9 smp (Reg) Pereche de boi injugata dupa inaintashi Si: boi rotashi. 10 sn (Reg) Rachiu de calitate inferioara cu un procent redus de alcool care se scurge din alambic la sfarshitul distilarii.

URMÁSH A urmashi e s. m. shi f. 1. Continuator al unei familii (considerat in raport cu cei din generatziile anterioare); moshtenitor (al titlului al averii). V. descendent. A luat cuvintul ultimul urmash al lui Pushkin un tinar care il cunoscusem la Leningrad. STANCU U.R.S.S. 171. Numai pe tine te am urmash in toate bunurile mele. RETEGANUL P. V 80. K mine poimine tei trezi k ai imbatrinit shi nutzi ramine nici un urmash. CREANGA P. 154. 2. Fig. Continuator al unei opere al unei traditzii persoana care a primit o moshtenire spirituala. 3. Inlocuitor succesor intro demnitate (mai ales la scaunul domnesc). Rominii subt urmashii lui Dragosh petrecu o viatza primitiva. NEGRUZZI S. I 271.

URMÁSH ~a (~i ~e) m. shi f. 1) Persoana care descinde dintrun neam sau dintro familie oarecare; descendent; coborator. 2) Copil care descinde dintro familie; progenitura. 3) Persoana care continua cauza cuiva. 4) Persoana care succeda pe cineva intrun post sau intro functzie; succesor. ~ul tronului. /urma + suf. ~ash

urmash m. cel ce urmeaza cuiva: 1. succesor; 2. descendent.

urmásh a s. (d. urma). Succesor: urmash tataluĭ saŭ urmash la tron. Descendent: elefantu e urmashu mamutuluĭ.

urmásh s. m. pl. urmáshi

urmásh s. m. pl. urmáshi

urmash pl. urmashi f. urmasha pl. urmashe

URMÁSH s. 1. coborator descendent odrasla progenitura scoborator vitza vlastar (pop. shi fam.) prasila (inv. shi reg.) ramashitza (prin Transilv.) poroditza (inv.) maradic rod samantza semintzenie semintzie urmator. (~ de domn.) 2. (la pl.) v. posteritate. 3. v. moshtenitor. 4. succesor. (~ la tron.) 5. v. continuator.

URMASH s. 1. coboritor descendent odrasla progenitura scoboritor vitza vlastar (pop. shi fam.) prasila (inv. shi reg.) ramashitza (prin Transilv.) poroditza (inv.) maradic rod samintza semintzenie semintzie urmator. (~ de domn.) 2. (la pl.) descendentzi (pl.) posteritate (inv.) maradic. (Ce vor zice ~ noshtri?) 3. (JUR.) moshtenitor succesor (livr.) erede (inv. shi reg.) moshnean moshtean (inv.) clironom moshan ocinash ocinatoriu urmator. (Averea a revenit unicului ~.) 4. succesor. (~ la tron.) 5. continuator succesor (inv.) urmator. (~ lui la catedra.)

Urmash ≠ predecesor

URMASH. Subst. Urmash descendent succesor moshtenitor continuator coboritor; progenitura odrasla vlastar (fig.) mladitza (fig.) spitza; copii nepotzi stranepotzi. Moshtenitorul tronului printz moshtenitor delfin. Elev discipol invatzacel (fam.) ucenic. Posteritate generatziile viitoare viitorime (inv.). Descendentza moshtenire filiatzie genealogie origine. Spitza neamului; arbore genealogic. Adj. Descendent coboritor; moshtenitor; succesoral. Vb. A fi urmashul (cuiva) a urma (pe cineva) a succeda a veni dupa; a continua; a moshteni. A se trage din... a cobori din... ashi avea originea a (se) cobori din... a fi din os sfint (din oase sfinte din os de domn). V. copilarie grade de rudenie posterioritate shcoala viitor.

urmashii lui Nicu Piele expr. banda de hotzi.