URMÁSH A urmashi e s. m. shi f. 1. Continuator al unei familii (considerat in raport cu cei din generatziile anterioare); moshtenitor (al titlului al averii). V. descendent. A luat cuvintul ultimul urmash al lui Pushkin un tinar care il cunoscusem la Leningrad. STANCU U.R.S.S. 171. Numai pe tine te am urmash in toate bunurile mele. RETEGANUL P. V 80. K mine poimine tei trezi k ai imbatrinit shi nutzi ramine nici un urmash. CREANGA P. 154. 2. Fig. Continuator al unei opere al unei traditzii persoana care a primit o moshtenire spirituala. 3. Inlocuitor succesor intro demnitate (mai ales la scaunul domnesc). Rominii subt urmashii lui Dragosh petrecu o viatza primitiva. NEGRUZZI S. I 271.