mortificație sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 257 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr mortification] 1 (Rar) Mortificare. 2 (Fig; lpl) Neplăceri, vexațiuni, persecuții. 3 (Med) Necroză.

MORTIFICÁȚIE s.f. Mortificare. [Gen. -iei, var. mortificațiune s.f. / cf. fr. mortification].

MORTIFICÁȚIE s. f. mortificare. (< fr. mortification)

mortificațiune sf vz mortificație

MORTIFICAȚIÚNE s.f. v. mortificație.

mortificați(un)e f. 1. Med. starea corpului sau a unei părți a corpului ce se cangrenează; 2. Teol. înfrânarea corpului și a pasiunilor; 3. fig. umilire foarte mare.

*mortificațiúne f. (lat. mortificátio, -ónis). Acțiunea de a mortifica. – Și -áție și -áre.

mortificáție (-ți-e) s. f., art. mortificáția (-ți-a), g.-d. art. mortificáției; pl. mortificáții, art. mortificáțiile (-ți-i-)

mortificáție s. f. (sil. -ți-e), art. mortificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. mortificáției; pl. mortificáții, art. mortificáțiile (sil. -ți-i-)

mortificație