9 definiții pentru mortificare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MORTIFICÁRE, mortificări, s. f. Acțiunea de a (se) mortifica și rezultatul ei; chinuire, torturare. – V. mortifica.
mortificare sf [At: NEGULICI / Pl: ~cări / E: mortifica] (Îdt) Chinuire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MORTIFICÁRE, mortificări, s. f. Acțiunea de a mortifica și rezultatul ei; chinuire, torturare. – V. mortifica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MORTIFICÁRE, mortificări, s. f. Acțiunea de a mortifica; chinuire, torturare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MORTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) mortifica și rezultatul ei; chinuire, torturare; moarte a țesuturilor; mortificație; cangrenă. [< mortifica].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*mortificațiúne f. (lat. mortificátio, -ónis). Acțiunea de a mortifica. – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mortificáre (rar) s. f., g.-d. art. mortificắrii; pl. mortificắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mortificáre s. f., g.-d. art. mortificării; pl. mortificări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MORTIFICÁRE s. v. cangrenare, necrozare, putrezire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mortificare, mortificărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) mortifica și rezultatul ei. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- mortifica DEX '09 DEX '98 DN