moroi¹ smi [At: BACESCU P. 37 / E: ns cf morun²] (Reg) 1 Peshte de balta nedefinit mai indeaproape. 2 (Lpl) Peshte sarat adus spre vanzare.

moroi³ vti [At: PAMFILE DUSHM. 131 / Pzi: ~esc / E: moroi²] 12 (Reg; d. strigoi) A vizita noaptea casa in care sa nascut a aparea inaintea oamenilor speriindui umplandui de groaza.

moroi² ~oaie smf [At: ANON. CAR. / V: muroi / Pl: nct / E: slv мора cf boroi] 1 (Mtp) Stafie strigoi despre care se crede k ar proveni dintrun copil mort nebotezat ucis sau inmormantat de viu sau dintrun mort neputrezit caruia nu i sa facut slujba religioasa. 2 (Mtp) Duh rau despre care se crede k ar suge sangele shi laptele vitelor sau k ar speria copiii Si: (reg) morometz mortaciune. 3 (Mtp; reg) Persoana despre care se crede k are puterea de a deochea copiii. 4 (Reg; fig) Persoana inalta grasa greoaie roshie la fatza. 56 (Reg; fig) Persoana (tacuta morocanoasa (1) sau) gata oricand sa faca rau cuiva. 7 (Reg; fig) Persoana prefacuta.

MORÓI moroi s. m. (In superstitzii) Stafie strigoi. Era cit peaci sal intzepe cu un ac sa nu se intimple cumva sal ingroape de viu sa se faca moroi. REBREANU I. 57. Toate stihiile napadesc pe mine... strigoii moroii tricolicii. ALECSANDRI T. 616.

MORÓI ~ m. 1) (in superstitzii) Sufletul unui mort despre care se crede k iese noaptea din mormant in chip de fantoma pentru a pricinui rele celor vii; strigoi. 2) pop. rar Om inchis la suflet. /cf. sl. mora

moróĭ m. pl. tot asha (d. vsl. bg. sirb. rut. pol. mora vis oribil rus. kikimora stahie alb. móra ngr. móra inrudit cu vgerm. mara stahie ngerm. mahr care exista in fr. cauchemar vis oribil). Strigoĭ facut din copil mort nebotezat. In Ban. mu (SHez. 36 96).

moroiu m. strigoiu mic (din copil mort nebotezat) ce vine de cere tzatza la mama sa: strigoii moroii tricolicii varcolacii AL. [Serb. MORA incub].

morói (pop.) s. m. pl. morói art. morói

morói s. m. pl. morói art. morói

moroiu oi.

MORÓI s. v. aparitzie aratare duh fantasma fantoma naluca nalucire nazarire spectru spirit stafie strigoi umbra vedenie viziune.

moroi s. v. APARITZIE. ARATARE. DUH. FANTASMA. FANTOMA. NALUCA. NALUCIRE. NAZARIRE. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRA. VEDENIE. VIZIUNE.

morói (morói) s. m. Vampir fantoma in care se incarneaza copilul mort nebotezat. Sl. mora „vrajitoare” cf. sb. cr. slov. pol. mora „coshmar” alb. morë ngr. μόρα (Cihac II 203; Pascu Arch. Rom. VII 563) bg. marok (Conev 106). Der. din ngr. μωρόν „copil” (Bogrea Dacor. I 265) ni se pare mai putzin convingatoare. Der. moroaie s. f. (fantoma spiridush duh rau).

morói morói s.m. (pop.) 1. strigoi varcolac pricolici. 2. nume de peshte de balta.

morói (muroi) s.m. (mit.) Strigoi varcolac; pricolici. Din sl. mora „vrajitoare” (DER DEX MDA) cf. srb. pol. mora „coshmar” alb. morë (Cihac cf. DER) + suf. oi.

morói (muroi) s.m. (mit.) Strigoi varcolac pricolici. Sl. mora „vrajitoare” cf. srb. pol. mora „coshmar” alb. morë.

morói oáie moroi oaie s. m. shi f. (in credintzele populare) 1. Strigoi stafie despre care se crede k ar proveni dintrun copil mort nebotezat ucis sau inmormantat de viu sau dintrun mort neputrezit caruia nu i sa facut slujba religioasa; duh rau care ar suge sangele shi laptele vitelor sau care ar speria copiii; mortaciune morometz. 2. (Reg.) Om despre care se crede k are puterea de a deochea copiii. [Var.: murói oáie s. m. shi f.] Din sl. mora.