moralitate sf [At: (a. 1831) CAT. MAN. I 451 / V: ~tet (Pl: ~teturi) sn / Pl: ~tatzi / E: lat moralitas atis fr moralité ger Moralität] 1 Calitate a ceea ce este moral² (1). 2 Caracter moral (1). 3 Comportare in conformitate cu principiile moralei (1). 4 (Inv) Sfat. 5 (Rar) Morala (6).

MORALITÁTE moralitatzi s. f. Caracterul a ceea ce este moral; comportare in conformitate cu principiile morale; cinste buna purtare. Moralitatea individuala e in legatura de cauzalitate cu organizarea societatzii. IONESCURION C. 55.

MORALITÁTE s.f. Comportare in conformitate cu principiile moralei; caracterul a ceea ce este moral. ♦ Corectitudine cinste. [Cf. fr. moralité lat. moralitas].

MORALITÁTE s. f. 1. calitatea a ceea ce este moral; corectitudine cinste. 2. specie a literaturii medievale cu pronuntzate functzii moralizatoare care se situeaza intre mister¹ (4) shi farsa. (< fr. moralité lat. moralitas)

MORALITÁTE f. Caracter a ceea ce este moral; comportare conforma cu principiile moralei. /<lat. moralitas ~atis fr. moralité

moralitate f. 1. calitatea celui moral; 2. caracterul moral al unei persoane: a se informa despre moralitatea cuiva; 3. intzelesul moral al unei povestiri: moralitatea fabulei; 4. compozitziune dramatica in evulmediu.

*moralitáte f. (lat. morálitas átis). Calitatea de a fi moral de a avea obiceĭurĭ frumoase: moralitatea unuĭ om a faptelor luĭ. Caracteru moral al cuĭva purtarea luĭ modu luĭ de vĭatza: a te informa despre moralitatea cuĭva. Morala intzelesu moral al uneĭ povestirĭ scop moral reflexiune morala: moralitatea uneĭ fabule. In evu mediu poema dramatica cu personagiĭ alegorice.

moralitet sn vz moralitate

moralitáte s. f. g.d. art. moralitắtzii

moralitáte s. f. g.d. art. moralitatzii

MORALITÁTE s. (livr.) etos. (~ unei comunitatzi sociale.)

MORALITÁTE s. v. invatzatura morala pilda.

MORALITATE s. (livr.) etos. (~ unei comunitatzi sociale.)

moralitate s. v. INVATZATURA. MORALA. PILDA.

Moralitate ≠ imoralitate

MORALITATE. Subst. Moralitate morala etica; conshtiintza; virtute nobletze nobilitate (inv.); cinste onestitate corectitudine caracter probitate (livr.) integritate incoruptibilitate cumsecadenie. Inocentza curatzenie sufleteasca curatzenie morala puritate (fig.) nevinovatzie neprihanire candoare ingenuitate castitate. Sinceritate franchetze lealitate loialitate; devotament devotziune (rar) credintza fidelitate statornicie. Dreptate justetze echitate; impartzialitate nepartinire (pop.) obiectivitate. Bunatate omenie generozitate. Deontologie. Adj. Moral moralicesc (inv.) etic; virtuos nobil; cinstit onest corect prob (livr.) integru incoruptibil cumsecade. Inocent curat (fig.) pur (fig.) nevinovat neprihanit candid nepatat (fig.) neintinat imaculat (fig.) ingenuu pudic cast. Sincer deschis nefatzarit (inv.) franc leal loial; devotat credincios fidel statornic de nadejde. Drept just echitabil; impartzial nepartinitor (pop.) obiectiv. Bun omenos de omenie omenesc (inv. shi pop.) omenit (inv.) generos. Moralizator. Vb. A fi moral a da dovada de moralitate; a ramine inocent (pur nevinovat); a fi cinstit (onest corect); a proceda echitabil (just). A moraliza. Adv. Cu simtz moral cu inocentza cu nevinovatzie. Moralmente moraliceshte (inv.). Omeneshte cu omenie. V. adevar cinste comportare dreptate inocentza omenie principialitate sinceritate.

MORALITATZI (< fr. moralité) Specie a literaturii medievale creatzii dramatice cu caracter moralizator didactic ce au cunoscut o larga dezvoltare la finele evului mediu in cadrul literaturii alegorice shi cazuta in desuetudine in perioada Renashterii.