MORALITATE. Subst. Moralitate morala etica; conshtiintza; virtute nobletze nobilitate (inv.); cinste onestitate corectitudine caracter probitate (livr.) integritate incoruptibilitate cumsecadenie. Inocentza curatzenie sufleteasca curatzenie morala puritate (fig.) nevinovatzie neprihanire candoare ingenuitate castitate. Sinceritate franchetze lealitate loialitate; devotament devotziune (rar) credintza fidelitate statornicie. Dreptate justetze echitate; impartzialitate nepartinire (pop.) obiectivitate. Bunatate omenie generozitate. Deontologie. Adj. Moral moralicesc (inv.) etic; virtuos nobil; cinstit onest corect prob (livr.) integru incoruptibil cumsecade. Inocent curat (fig.) pur (fig.) nevinovat neprihanit candid nepatat (fig.) neintinat imaculat (fig.) ingenuu pudic cast. Sincer deschis nefatzarit (inv.) franc leal loial; devotat credincios fidel statornic de nadejde. Drept just echitabil; impartzial nepartinitor (pop.) obiectiv. Bun omenos de omenie omenesc (inv. shi pop.) omenit (inv.) generos. Moralizator. Vb. A fi moral a da dovada de moralitate; a ramine inocent (pur nevinovat); a fi cinstit (onest corect); a proceda echitabil (just). A moraliza. Adv. Cu simtz moral cu inocentza cu nevinovatzie. Moralmente moraliceshte (inv.). Omeneshte cu omenie. V. adevar cinste comportare dreptate inocentza omenie principialitate sinceritate.