MONARHÍE monarhii s. f. 1. Forma de guvernamant in care puterea suprema in stat apartzine monarhului (rege imparat tzar shah emir etc.) shi se transmite de obicei ereditar. ◊ Monarhie absoluta = forma de conducere a statului bazata pe puterea nelimitata a monarhului. Monarhie constitutzionala = forma de conducere a statului monarhic in care prerogativele monarhului sunt limitate prin constitutzie. 2. Stat care are k forma de guvernamant monarhia (1). Din ngr. monarhía lat. monarchia germ. Monarchie fr. monarchie.

monarhie sf [At: N. COSTIN ap. LET. II 38/8 / A shi: ~narhie / P: ~hie / V: (inv) ~rshie / Pl: ~ii / E: ngr μοναρχία lat monarchia ger Monarchie fr monarchie] 1 Forma de guvernare in care o singura persoana conduce statul functzia transmitzanduse ereditar. 2 (Pex) Stat a carui forma de conducere o reprezinta monarhia (1). 3 (Is) ~ absoluta Monarhie (1) in care conducatorul guverneaza dupa bunul plac. 4 (Ics) ~ constitutzionala Monarhie (1) in care guvernarea se bazeaza pe lege fundamentala shi este impartzita intre guvern parlament shi monarh.

MONARHÍE monarhii s. f. 1. Forma de guvernamant in care puterea suprema apartzine unei singure persoane (rege imparat tzar shah etc.) shi se transmite de obicei ereditar. ◊ Monarhie absoluta = forma de conducere a statului bazata pe puterea nelimitata a monarhului. Monarhie constitutzionala = forma de conducere a statului monarhic in care prerogativele monarhului sunt limitate prin constitutzie. 2. Stat care are k forma de guvernamant monarhia (1). Din ngr. monarhía lat. monarchia germ. Monarchie fr. monarchie.

MONARHÍE monarhii s. f. Forma de conducere a statului de obicei ereditara in care puterea suprema apartzine monarhului; statul cu o astfel de forma de conducere. V. regat. Dear fi monarhia cit de buna Cu vreme se muta in despotzie. BUDAIDELEANU TZ. 360. Monarhie absoluta = monarhie bazata pe puterea nelimitata a monarhului desconsiderind drepturile poporului. Monarhie constitutzionala = monarhie in care prerogativele monarhului sint limitate prin constitutzie.

MONARHÍE s.f. Forma de guvernamant in care puterea suprema in stat apartzine monarhului shi se transmite ereditar. V. regat. ♦ Stat cu o astfel de forma de guvernamant. [Gen. iei. / < lat. gr. monarchia < gr. monos singur arche conducere].

MONARHÍE s. f. 1. forma de guvernare in care puterea suprema in stat apartzine monarhului shi se transmite ereditar. 2. stat monarhic. (< ngr. monarhia lat. monarchia germ. Monarchie fr. monarchie)

MONARHÍE ~i f. 1) Forma de guvernamant in care puterea politica suprema apartzine unui monarh; regalitate; regalism. 2) Stat guvernat de un monarh; regat. /<ngr. monarhia lat. monarchia germ. Monarchie fr. monarchie

monarhie f. 1. guvernul unui Stat condus de un singur cap; 2. Stat guvernat de un monarh; monarhie constitutzionala in care puterea e impartzita intre suveran shi corpurile legiuitoare k in Romania; monarhie absoluta in care suveranul e stapan fara control cum era in Rusia.

*monarhíe f. (vgr. monarhia). Guvernu uneĭ tzarĭ conduse de un monarh. TZara guvernata de un monarh: Romania e o monarhie. Monarhie absoluta aceĭa in care suveranu nu poate fi controlat de nimenea. Monarhie constitutzionala in care puterea e impartzita intre suveran shi parlament.

monarhíe s. f. art. monarhía g.d. art. monarhíei; pl. monarhíi art. monarhíile

monarhíe s. f. art. monarhía g.d. art. monarhíei; pl. monarhíi art. monarhíile

MONARHÍE s. (POL.) 1. (fig.) coroana. (~ Suediei.) 2. regat (inv.) craie craime. (Republica shi ~.) 3. regalitate. (~ a fost abolita in...)

MONARHIE s. (POLITICA) 1. (fig.) coroana. (~ Suediei.) 2. regat (inv.) craie craime. (Republica shi ~.) 3. regalitate. (~ a fost abolita.)