REGALÍSM s. n. Concepție politică care susține monarhia ca formă de guvernământ; atașament față de monarhie sau față de rege; monarhism. – Regal² + suf. -ism (după fr. royalisme).

regalism sm [At: ARISTIA, PLUT. / E: regal³ + -ism] 1 Concepție politică ce preconizează regalitatea ca formă de guvernământ. 2 Atitudine de susținere a regalității. 3 Atașament față de rege¹ (1).

REGALÍSM s. n. Concepție politică care preconizează regalitatea ca formă de guvernământ; atașament față de monarhie sau față de rege; monarhism. – Regal² + suf. -ism (după fr. royalisme).

REGALÍSM s. n. Atitudine politică de susținere a regalității ca formă de guvernămînt; atașament față de monarhie sau față de rege.

REGALÍSM s.n. Concepție politică care preconizează regalitatea ca formă de guvernământ; atașament față de rege; monarhism. [După fr. royalisme].

REGALÍSM s. n. concepție politică ce preconizează regalitatea ca formă de guvernământ; atașament față de rege; monarhism. (după fr. royalisme)

REGALÍSM n. rar 1) Concepție politică care susține regalitatea drept formă de guvernare. 2) Afecțiune față de rege sau față de monarhie. 3) Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; regalitate; monarhie. /regal + suf. ~ism

*regalízm n. (d. regal; fr. royalisme). Alipire (devotament) către monarhia regală.

regalísm s. n.

regalísm s. n.

REGALÍSM s. v. monarhism.

REGALISM s. (POLITICĂ) monarhism.