mlădiță sf [At: PSALT. HUR. 7179 / V: (înv) îmlă~ (reg) măd~, măld~, mblă~, mlăhiță, mied~ / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: bg младица, srb mladica] 1 Ramură tânără, subțire și flexibilă a unei plante lemnoase Si: lăstar, mladă (1), (reg) mlodoacă, odraslă, vlăstar, (nob) mlăstară. 2 (Îlv) A da ~ A da ramuri Si: a lăstări. 3 (Reg) Portaltoi. 4 (Reg) Altoi. 5 (Îs) ~ța viei sau ~ de vie Mugur al viței de vie Si: (reg) căpușă. 6 (Îas) Butaș. 7 (Nob) Ramificație a rădăcinii. 8 (Fig) Descendent.

MLĂDÍȚĂ, mlădițe, s. f. 1. Ramură tînără, vlăstar. O dureau șelele și grumazii, întinzîndu-se pe sus, la plopii cei înalți, și plecîndu-se atîta pe la rădăcinele celor tufari, după mlădițe fragede. CREANGĂ, P. 316. Pe mlădiță mugurie frunzele se dezvelesc, Și de pulbere de aur fluturașii strălucesc. BELDICEANU, P. 53. Iată-o gingașă mlădiță cu șirag de mărțișori. ALECSANDRI, P. III 16. ◊ (Cu sens colectiv) Merseră o vreme printre cioate de sălcii vechi, din care mănunchiuri de mlădiță tînără răsăriseră. SADOVEANU, O. IV 77. ◊ Fig. În inima ta, dragă, din nou va da mlădiță Iubirea. COȘBUC, P. II 193. Copilițe, fragede mlădițe. TEODORESCU, P. P. 67. 2. Fig. Descendent, urmaș, copil. Oleana, fata boierului și mlădiță de viță domnească, iubea pe Mură lăutarul. GALACTION, O. I 70. Se lăuda a fi mlădiță de zeu. ISPIRESCU, U. 44. – Pl. și: mlădiți (CAZIMIR, L. U. 24).

MLĂDÍȚĂ, mlădițe, s.f. 1. Ramură tânără, subțire și flexibilă; lăstar. 2. (Fig.) Descendent, urmaș, odraslă.

MLĂDÍȚĂ ~e f. 1) Ramură tânără, subțire și flexibilă care crește din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase; mladă; lăstar; vlăstar. 2) fig. Persoană care se trage din...; descendent; urmaș. /<bulg. mladica

MLĂDIȚĂ s.f. (Mold., ȚR, Trans. SV) Vlăstar. A: Li-s feții ca nește mlădiță ultuită. DOSOFTEI, PS. ◊ Fig. Viia domnului Savaoth casa lui Israil iaste și omul lui Iiuda mlădiță îndrăgită. DP, 13^v. Cu mlădițele viței și cu cîrceiele mlădițelor tare era cezluit. CANTEMIR, IST. B: Steblŭ. Nuielușă sau mlădiță. LEX. 1683, 63^r. C: De smochin vă învățați pildă: cînd vor fi mlădițele lui tinere și mugurează știți că aproape e vara. N. TEST. (1648). Etimologie: bg. mladica. Cf. scr. mladica.

mlădiță f. ramură tânără, vlăstar. [Serb. MLADIȚA, vlăstar].

mlădíță f., pl. e (bg. mladica, copac tînăr, om tînăr, sîrb. mládica, mlădiță, nsl. mladica, mlădiță, fată tînără. V. mladă, mlajă). Vlăstar, ramură tînără.

mlăhiță sf vz mlădiță

mlediță sf vz mlădiță

mlădíță s. f., g.-d. art. mlădíței; pl. mlădíțe

mlădíță s. f., g.-d. art. mlădíței; pl. mlădíțe

MLĂDÍȚĂ s. v. lăstar.

MLĂDÍȚĂ s. v. urmaș.

MLĂDIȚĂ s. (BOT.) lăstar, mladă, smicea, vlăstar, (înv. și pop.) odraslă, (reg.) loază, mlădoacă. (O ~ flexibilă de salcie.)

mlădíță, mlădițe, s.f. – Copil, urmaș, vlăstar; rod: „Să ne trăiască Dumnezeu mlădițele...” (A. Radu 1941: 55). – Din sl. mladica (DEX); srb. mladica (Șăineanu, MDA).

mlădíță, -e. s.f. – Copil, urmaș, vlăstar; rod: „Să ne trăiască Dumnezeu mlădițele...” (A. Radu 1941: 55). – Din sl. mladica, cf. srb. mlad „tânăr”.