20 de definiții pentru lăstar
din care- explicative (15)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LĂSTÁR, lăstari, s. m. (Adesea fig.) Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. ♦ (La pl.) Copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). [Pl. și: (n.) lăstare] – Din bg. lastar.
LĂSTÁR, lăstari, s. m. (Adesea fig.) Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. ♦ (La pl.) Copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). [Pl. și: (n.) lăstare] – Din bg. lastar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
lăstar2 sn [At: LB / V: (îrg) ~iu / Pl: ~e, (rar, sm) ~i / E: ger Lastarm] 1 (Trs) Pârghie de lemn întrebuințată la ridicat piatra morii. 2 Bară de lemn cu care se acționează presa la teasc. 3 (Reg) Opritoare din lemn la car. 4 Bară de lemn cu care se blochează o intrare prin fixare de-a curmezișul. 5 Prăjină. 6 (Reg) Prăjină cu care se împinge barca pentru a o desprinde de mal. 7 (Trs) Butuc. 8 Ciocan la mină, pentru sfărâmat piatră auriferă. 9 (Reg; lpl) Funii care leagă proțapul de cruce la car.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăstar1 sm [At: (a. 1802) DOC. EC. 72 / V: (îrg) lastariu,[1] (reg) ~ă sf (îrg) ~e, ~iu / Pl: ~i (pop, sn) ~e, (reg, sn) ~(i)uri / E: ngr βλαστάρι, bg ластар] 1 Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau din tulpina unei plante lemnoase. 2 (Prc) Ramură tânără de viță de vie. 3 (Reg) Altoi. 4 (Reg) Mugur. 5 (Mpl) Teren acoperit cu arbori tineri și tufe, crescuți în urma tăierii unei păduri Si: lăstăriș (2). 6 (Reg; șîs ~ sterp) Lăstar1 (1) care apare pe lângă tulpina principală și care nu rodește. 7 (Olt; pex) Rădăcină care apare pe butucul de vie aproape de suprafața pământului și care, de obicei, se extirpă. 8 (Fig) Descendent. 9 (Reg) Ramură a coarnelor de cerb. 10 (Reg; sst) Pitulice (Troglodytes troglodytes).
- În original, probabil incorect: larstariu. — cata
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂSTÁR, lăstari, s. m. și lăstare, s. n. Ramură tînără care răsare din rădăcina sau din tulpina unei plante. Salcîmii cu trunchiurile sparte, cu crengile retezate, au dat lăstare noi care leagănă frunziș tînăr în vînt. STANCU, U.R.S.S. 211. Tocmai... răsărea soarele și luceau ca unși c-o vopsea trandafirie lăstarii tineri din vîrfurile stejarilor. SADOVEANU, O. VII 37. Din trunchiul mort... naște viața verdelui lăstar. MACEDONSKI, O. I 162. Vița sădită scoate primăvara lăstare cu frunze și rod. I. IONESCU, P. 248. ♦ (Mai ales la pl.) Copăcei tineri, crescuți, după tăierea unei păduri. Sări dintr-un luminiș, de sub lăstari, un iepuroi bătrîn. SADOVEANU, P. M. 52. Sprîncenele-i arcate urcau sub a lui frunte Ca tinere lăstare, sub umbra unui munte. MACEDONSKI, O. I 214.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂSTÁR ~i m. 1) Ramură tânără care crește din rădăcina sau din tulpina unei plante lemnoase; mladă; vlăstar. 2) la pl. Copăcei tineri, crescuți pe locul unde a fost tăiată pădurea. /<bulg. lastar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lăstar m. 1. mugur de vie, viță tânără; 2. fig. descendenți [Serb. LASTAR]. V. vlăstar.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lăstár, V. vlăstar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lastariu sm vz lăstar1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăstară sf vz lăstar1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăstare sm vz lăstar1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăstariu1 sm vz lăstar1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lăstariu2 sn vz lăstar2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
vlăstar sn [At: BIBLIA (1688), 301/47 / V: (înv) ~e (Pl: ~tări) sf, (reg) vră~ / Pl: ~e, ~i sm / E: ngr βλαστάρι] 1 Ramură tânără, subțire și flexibilă, care se dezvoltă din rădăcină sau din tulpina unei plante lemnoase Si: lăstar, mladă, mlădiță. 2 (Fig) Descendent al unei familii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vlăstar s.n., s.m. 1 (bot.) Ramură tînără, subțire și flexibilă, care se dezvoltă din rădăcina sau din tulpina unei plante lemnoase (și care poate servi ca altoi); lăstar. În umbra ei pasc încă mieii ș-ajung vlăstarii brazi puternici (MACED.). ◊ Fig. Papa Ioan al XXII-lea porunci... să stîrpească din rădăcină toți vlăstarii ereziei din via Domnului (EMIN.). 2 Fig. Descendent, urmaș, coborîtor al unei familii. Patru copii, patru vlăstari ce creșteau din plin (D. ZAMF.). • pl. n. -e, m. -i. /<ngr. βλαστάρι.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vlăstár și lăstár m. și n., pl. e (ngr. vlastári, d. vgr. blastárion; bg. vlastár și lastár, vsl. vlastarĭ). Ramură răsărită de curînd: vlăstarĭ tinerĭ răsărițĭ din tulpinele unor giganțĭ trîntițĭ de furtună (A. Frunză, VR. 1922, 7, 77). Fig. Odraslă, progenitură: educarea tinerelor vlăstare, ultimu vlăstar al uneĭ familiĭ. Munt. Lăstăriș: staŭ la umbră în lăstar (Br.-Voĭn. Puĭul). – Și vlăstáre, f., pl. ărĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lăstár s. m., pl. lăstári
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lăstár s. m., pl. lăstári
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lăstar, -tare (mlădițe).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LĂSTÁR s. (BOT.) mladă, mlădiță, smicea, vlăstar, (înv. și pop.) odraslă, (reg.) loază, mlădoacă. (~ de salcie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LĂSTAR s. (BOT.) mladă, mlădiță, smicea, vlăstar, (înv. și pop.) odraslă, (reg.) loază, mlădoacă. (~ de salcie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lăstar, lăstarisubstantiv masculin
- 1. Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. DEX '09 DEX '98 DLRLCdiminutive: lăstăraș
- Salcîmii cu trunchiurile sparte, cu crengile retezate, au dat lăstare noi care leagănă frunziș tînăr în vînt. STANCU, U.R.S.S. 211. DLRLC
- Tocmai... răsărea soarele și luceau ca unși c-o vopsea trandafirie lăstarii tineri din vîrfurile stejarilor. SADOVEANU, O. VII 37. DLRLC
- Din trunchiul mort... naște viața verdelui lăstar. MACEDONSKI, O. I 162. DLRLC
- Vița sădită scoate primăvara lăstare cu frunze și rod. I. IONESCU, P. 248. DLRLC
- 1.1. Copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sări dintr-un luminiș, de sub lăstari, un iepuroi bătrîn. SADOVEANU, P. M. 52. DLRLC
- Sprîncenele-i arcate urcau sub a lui frunte Ca tinere lăstare, sub umbra unui munte. MACEDONSKI, O. I 214. DLRLC
-
-
etimologie:
- lastar DEX '98 DEX '09