MÍTA mite s. f. Suma de bani sau obiecte primite date ori promise unei persoane cu scopul de a o determina sashi incalce obligatziile de serviciu sau sa le indeplineasca mai conshtiincios; shpertz shpaga¹. Din sl. mito.

mita sf [At: COD. VOR. 64/21 / Pl: ~te (inv) ~turi / E: slv мито] 12 (Cu verbe k „a da” „a lua” „a primi”) Suma de bani sau daruri primite de cineva sau oferite cuiva pentru ai cashtiga bunavointza (pentru al detemiina sashi indeplineasca mai cu ravna obligatziile de serviciu sau) sa comita o incalcare a legalitatzii regulamentului uzantzei in favoarea donatorului Si: (inv) mituiala (2) mazda (1) Vz bacshish shpertz. 3 (Inv; ila) Fara de ~ Incoruptibil. 45 Infractziune a celui care (da sau) primeshte mita (1). 6 (Ivr) Camata.

MÍTA mite s. f. Suma de bani sau obiecte date ori promise unei persoane cu scopul de a o determina sashi incalce obligatziile de serviciu sau sa le indeplineasca mai conshtiincios; shpertz shpaga¹. Din sl. mito.

MÍTA mite s. f. (Intrebuintzat mai ales la sg.) Suma de bani sau daruri date unei persoane oficiale cu scopul de a o corupe sa faca un lucru ilegal; shpertz. V. plocon. Da voie politzaiului sa ia mita numai sai fie lui cu credintza. GHEREA ST. CR. I 343. Sint mincatzi de cercetarile shi de ispravile procurorilor care iau mita. VLAHUTZA O. A. 159. ♦ (Invechit) Contributzie baneasca platita unui exploatator. De cinci ani salahorie!... Vatrami a ramas pustie SHincami cer ciocoii mita. BOLLIAC O. 207.

MÍTA ~e f. Dar in bani sau in alte valori materiale dat cuiva sau primit de cineva in schimbul unui serviciu ilegal. /<sl. mito

mita f. bani datzi spre a corupe mai ales pe un judecator: a da a lua mita. [Slav. MYTO].

míta f. pl. e (vsl. myto plata cishtig mita; bg. mito vama; sirb. mit mita; rus. pol. myto vama d. got. môta vgerm. mûta ngerm. maut vama care vine d. lat. mûto áre a schimba a muta). Vechĭ. Vama. Azĭ. Banĭ orĭ alte lucrurĭ date unuĭ functzionar k sa te serveasca pe tine contra interesuluĭ statuluĭ. V. bacshish mizda sfantzuĭesc.

míta s. f. g.d. art. mítei; pl. míte

míta s. f. pl. míte

MÍTA s. shpertz (inv.) mituiala mazda rushfet sfantzuiala (arg.) shpaga. (A lua ~.)

MÍTA s. v. camata dobanda procent.

MITA s. shpertz (inv.) mituiala mizda rushfet sfantzuiala (arg.) shpaga. (A lua ~.)

mita s. v. CAMATA. DOBINDA. PROCENT.

míta (míte) s. f. SHpertz bani care servesc pentru a da shpertz. Sl. myto „recompensa” (Miklosich Slaw. Elem. 30; Cihac II 198) cf. sb. cr. mit(o) pol. rus. myto. Der. mitariu s. m. (inv. persoana corupta); mitui vb. (a da mita); mituiala s. f. (shpertzuiala); mitarnicie s. f. (inv. shpertz).

MITA atentzie blat blatescu cacao drept injectzie manga manjeala peshchesh pinca plic plocon shpaga shpertz uium.

A LUA MITA a lua dreptul / manga a salta a sfantzui.