mita sf [At: COD. VOR. 64/21 / Pl: ~te (inv) ~turi / E: slv мито] 12 (Cu verbe k „a da” „a lua” „a primi”) Suma de bani sau daruri primite de cineva sau oferite cuiva pentru ai cashtiga bunavointza (pentru al detemiina sashi indeplineasca mai cu ravna obligatziile de serviciu sau) sa comita o incalcare a legalitatzii regulamentului uzantzei in favoarea donatorului Si: (inv) mituiala (2) mazda (1) Vz bacshish shpertz. 3 (Inv; ila) Fara de ~ Incoruptibil. 45 Infractziune a celui care (da sau) primeshte mita (1). 6 (Ivr) Camata.