MÍTA mite s. f. (Intrebuintzat mai ales la sg.) Suma de bani sau daruri date unei persoane oficiale cu scopul de a o corupe sa faca un lucru ilegal; shpertz. V. plocon. Da voie politzaiului sa ia mita numai sai fie lui cu credintza. GHEREA ST. CR. I 343. Sint mincatzi de cercetarile shi de ispravile procurorilor care iau mita. VLAHUTZA O. A. 159. ♦ (Invechit) Contributzie baneasca platita unui exploatator. De cinci ani salahorie!... Vatrami a ramas pustie SHincami cer ciocoii mita. BOLLIAC O. 207.