opțiuni
  • info

13 definiții pentru mirositor

din care

Explicative DEX

MIROSITÓR, -OÁRE, mirositori, -oare, adj. Care are (și răspândește) un miros (2); odorific. – Mirosi + suf. -tor.

MIROSITÓR, -OÁRE, mirositori, -oare, adj. Care are (și răspândește) un miros (2); odorific. – Mirosi + suf. -tor.

mirositor, ~oare a [At: (a. 1642) GCR I, 101/25 / V: (înv) ~iu, am~, amirositoriu / Pl: ~i, ~oare / E: mirosi + -tor] Care are sau răspândește un miros (4).

MIROSITÓR, -OÁRE, mirositori, -oare, adj. Care miroase (de obicei plăcut), care are sau răspîndește un miros, mai ales frumos, parfumat. Se gîndeau tustrei fumînd iarba cea nouă și mirositoare. SADOVEANU, O. VII 23. Îl freacă pe dinăuntru cu... buruiene mirositoare și prielnice albinelor. CREANGĂ, P. 238. Puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositoral unui lac albastru. EMINESCU, N. 65. – Variantă: amirositór, -oáre adj.

MIROSITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care miroase; care emană miros. Parfum ~. /a mirosi + suf. ~tor

mirositor a. care dă miros bun: flori mirositoare.

mirositór, -oáre adj. Care răspîndește miros plăcut. V. puturos.

amirositor, ~oare a vz mirositor

AMIROSITÓR, -OÁRE adj. v. mirositor.

Ortografice DOOM

mirositór adj. m., pl. mirositóri; f. sg. și pl. mirositoáre

mirositór adj. m. pl. mirositóri; f. sg. și pl. mirositoáre

Relaționale

MIROSITÓR adj. odorant, odorifer. (Substanță ~oare.)

MIROSITOR adj. odorant, odorifer. (Substanță ~.)

Mirositor ≠ nemirositor

Intrare: mirositor
mirositor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirositor
  • mirositorul
  • mirositoru‑
  • mirositoare
  • mirositoarea
plural
  • mirositori
  • mirositorii
  • mirositoare
  • mirositoarele
genitiv-dativ singular
  • mirositor
  • mirositorului
  • mirositoare
  • mirositoarei
plural
  • mirositori
  • mirositorilor
  • mirositoare
  • mirositoarelor
vocativ singular — —
plural — —
amirositor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amirositor
  • amirositorul
  • amirositoru‑
  • amirositoare
  • amirositoarea
plural
  • amirositori
  • amirositorii
  • amirositoare
  • amirositoarele
genitiv-dativ singular
  • amirositor
  • amirositorului
  • amirositoare
  • amirositoarei
plural
  • amirositori
  • amirositorilor
  • amirositoare
  • amirositoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mirositor, mirositoareadjectiv

  • 1. Care are (și răspândește) un miros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: odorant odorifer odorific antonime: nemirositor
    • format_quote Se gîndeau tustrei fumînd iarba cea nouă și mirositoare. SADOVEANU, O. VII 23. DLRLC
    • format_quote Îl freacă pe dinăuntru cu... buruiene mirositoare și prielnice albinelor. CREANGĂ, P. 238. DLRLC
    • format_quote Puse jos dulcea lui sarcină pe malul mirositor al unui lac albastru. EMINESCU, N. 65. DLRLC
etimologie:
  • Mirosi + sufix -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.