13 definiții pentru miorcăi
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MIORCĂÍ, pers. 3 miórcăie, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. (Despre broaște) A orăcăi. 2. Intranz. și refl. Fig. (Despre copii) A (se) smiorcăi. [Prez. ind. și: miorcăiesc] – Miorc + suf. -ăi.
miorcăi [At: LB / Pzi: ~iesc, miorcăi / E: miorc + -ăi] 1 vi (Rar; d. animale) A scoate sunete caracteristice speciei. 2-3 vir A se smoircăi. 4 vi (Nob) A geme. 5 vi (Fam) A crâcni. 6 vr (Reg) A râde și a vorbi în același timp. 7 vz (Reg) A chicoti. 8 vz (Buc) A vorbi cu glas slab, abia auzit. 9 vr (Reg) A lucra prea încet Si: a se mocoși (8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIORCĂÍ, miorcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre broaște) A orăcăi. 2. Intranz. și refl. Fig. (Despre copii) A (se) smiorcăi. [Prez. ind. și: miórcăi] – Miorc + suf. -ăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MIORCĂÍ, miorcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre broaște) A orăcăi (slab). 2. Intranz. și refl. (Despre copii) A plînge (fără motiv, făcînd mofturi); (despre oameni) a se tîngui din cauza unor necazuri mărunte. – Pronunțat: mior-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A MIORCĂÍ ~iésc intranz. 1) (despre broaște) A scoate sunete monotone, repetate și răsunătoare, caracteristice speciei; a face „miorc-miorc”; a orăcăi. /miorc + suf. ~ăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
miorcăì (miorcoti) v. a geme. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mĭórcăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. Fam. Iron. Crîcnesc: să nu-mĭ mĭorcăĭ nicĭ un cuvînt!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!miorcăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 miórcăie, imperf. 3 sg. miorcăiá; conj. prez. 3 să miórcăie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
miorcăí vb., ind. prez. 1 sg. miorcăiésc, 3 sg. miorcăiéște / miórcăie, imperf. 3 sg. miorcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. miorcăiáscă / miórcăie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIORCĂÍ vb. a plânge, a (se) smiorcăi, (glumeț) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ toată ziua.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MIORCĂÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MIORCĂI vb. a plînge, a (se) smiorcăi, (glumeț) a (se) miorlăi, a orăcăi. (Copilul s-a ~ toată ziua.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
miorcăi vb. v. OCĂCĂI. ORĂCĂI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (V343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
miorcăi, miorcăiverb
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.