opțiuni
  • info

22 de definiții pentru miorlăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. Intranz. și refl. Fig. (Depr.) A vorbi, a plânge cu glas subțire și tânguitor; a (se) smiorcăi. [Var.: (reg.) mierlăí, miorlâí vb. IV] – Din miorlau.

MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. Intranz. și refl. Fig. (Depr.) A vorbi, a plânge cu glas subțire și tânguitor; a (se) smiorcăi. [Var.: (reg.) mierlăí, miorlâí vb. IV] – Din miorlau.

miorlăi [At: FILIMON, O. I., 135 / V: mier~, mierloi, ~lăi, ~loi, mir~, mirloi / Pzi: miorlăi, ~esc / E: miorlau] 1 vi (D.pisici) A scoate sunete caracteristice speciei Si: a mieuna, (reg) a miorțăi (1). 2 vi (D.oameni) A imita miorlăitul pisicii. 3-4 vir (Fig; dep; d. oameni, d. copii) A se smiorcăi. 5 vt (Fig; dep; irn) A cânta.

miorlăi v vz miorlăi

MIORLĂÍ, pers. 3 miorlăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre pisici) A scoate miorlăituri; a mieuna. Se aud prin casă o mulțime de glasuri cari de cari mai uricioase: unele miorlăiau ca mîța, altele covițau ca porcul. CREANGĂ, P. 302. La casa cu multe fete, Miorlăie pisicile de sete. PĂSCULESCU, E. P. 110. Să te duci... Unde cocoș Nu cîntă, Unde vacă Nu zbiară, Unde pisică Nu miorlăie. TEODORESCU, P. P. 368. 2. (Despre oameni, cu sens depreciativ) A vorbi, a cînta sau a plînge cu glas subțire și tînguitor. (Refl.) Copilul se miorlăi, fără a se opri din joc. REBREANU, R. II 31. – Pronunțat: mior-. – Variante: mierlăí (ODOBESCU, S. III 42, ȘEZ. XII 147), miorlîí (MACEDONSKI, O. III 31) vb. IV.

A MIORLĂÍ miórlăi intranz. 1) (despre pisici) A scoate sunete prelungi, caracteristice speciei; a mieuna. 2) fig. fam. (despre persoane) A cânta prost. 3) fig. fam. (mai ales despre copii) A plânge prefăcut, trăgând repetat și zgomotos aerul pe nas; a se smiorcăi; a se sclifosi. 4) fig. peior. A vorbi cu glas subțire și tânguitor. /Din miorlau

A SE MIORLĂÍ mă miórlăi intranz. fam. (despre persoane) A vorbi întruna despre neplăcerile proprii, căutând să trezească milă. /Din miorlau

miorlăì v. 1. a miauna; 2. (ironic) a geme. [Onomatopee].

mĭórlăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. mĭorlaŭ). Mĭeun, fac mĭorlaŭ: motanu mĭorlăĭe. Fig. Cer cu voce umilă.

MIERLĂÍ vb. IV v. miorlăi.

MIERLĂÍ vb. IV v. miorlăi.

MIERLĂÍ vb. IV v. miorlăi.

MIORLÂÍ vb. IV v. miorlăi.

MIORLÂÍ vb. IV v. miorlăi.

miorloi v vz miorlăi

mirlăi v vz miorlăi

mirlăi v vz miorlăi

mirloi2 v vz miorlăi

MIORLÎÍ vb. IV v. miorlăi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

miorlăí (a ~) vb., ind. prez. 3 miórlăie, imperf. 3 sg. miorlăiá; conj. prez. 3 să miórlăie

miorlăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. miórlăie, imperf. 3 sg. miorlăiá

miorlăi (ind. prez. 3 sg. și pl. miorlăie)

miorlăesc, -lâe 3, -lăiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIORLĂÍ vb. v. mieuna.

MIORLĂÍ vb. v. miorcăi, plânge, smiorcăi.

MIORLĂI vb. a mieuna, (reg.) a miorțăi.

miorlăi vb. v. MIORCĂI. PLÎNGE. SMIORCĂI.

Intrare: miorlăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miorlăi
  • miorlăire
  • miorlăit
  • miorlăitu‑
  • miorlăind
  • miorlăindu‑
 singular plural
  • miorlăie
  • miorlăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • miorlăi
 (să)
  • miorlăi
  • miorlăiam
  • miorlăii
  • miorlăisem
a II-a (tu)
  • miorlăi
 (să)
  • miorlăi
  • miorlăiai
  • miorlăiși
  • miorlăiseși
a III-a (el, ea)
  • miorlăie
 (să)
  • miorlăie
  • miorlăia
  • miorlăi
  • miorlăise
plural I (noi)
  • miorlăim
 (să)
  • miorlăim
  • miorlăiam
  • miorlăirăm
  • miorlăiserăm
  • miorlăisem
a II-a (voi)
  • miorlăiți
 (să)
  • miorlăiți
  • miorlăiați
  • miorlăirăți
  • miorlăiserăți
  • miorlăiseți
a III-a (ei, ele)
  • miorlăie
 (să)
  • miorlăie
  • miorlăiau
  • miorlăiră
  • miorlăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mierlăi
  • mierlăire
  • mierlăit
  • mierlăitu‑
  • mierlăind
  • mierlăindu‑
 singular plural
  • mierlăie
  • mierlăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mierlăi
 (să)
  • mierlăi
  • mierlăiam
  • mierlăii
  • mierlăisem
a II-a (tu)
  • mierlăi
 (să)
  • mierlăi
  • mierlăiai
  • mierlăiși
  • mierlăiseși
a III-a (el, ea)
  • mierlăie
 (să)
  • mierlăie
  • mierlăia
  • mierlăi
  • mierlăise
plural I (noi)
  • mierlăim
 (să)
  • mierlăim
  • mierlăiam
  • mierlăirăm
  • mierlăiserăm
  • mierlăisem
a II-a (voi)
  • mierlăiți
 (să)
  • mierlăiți
  • mierlăiați
  • mierlăirăți
  • mierlăiserăți
  • mierlăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mierlăie
 (să)
  • mierlăie
  • mierlăiau
  • mierlăiră
  • mierlăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miorlâi
  • miorlâire
  • miorlâit
  • miorlâitu‑
  • miorlâind
  • miorlâindu‑
 singular plural
  • miorlâie
  • miorlâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • miorlâi
 (să)
  • miorlâi
  • miorlâiam
  • miorlâii
  • miorlâisem
a II-a (tu)
  • miorlâi
 (să)
  • miorlâi
  • miorlâiai
  • miorlâiși
  • miorlâiseși
a III-a (el, ea)
  • miorlâie
 (să)
  • miorlâie
  • miorlâia
  • miorlâi
  • miorlâise
plural I (noi)
  • miorlâim
 (să)
  • miorlâim
  • miorlâiam
  • miorlâirăm
  • miorlâiserăm
  • miorlâisem
a II-a (voi)
  • miorlâiți
 (să)
  • miorlâiți
  • miorlâiați
  • miorlâirăți
  • miorlâiserăți
  • miorlâiseți
a III-a (ei, ele)
  • miorlâie
 (să)
  • miorlâie
  • miorlâiau
  • miorlâiră
  • miorlâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miorlăi, miorlăiverb

  • 1. intranzitiv unipersonal Despre pisici: mieuna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mieuna
    • format_quote Se aud prin casă o mulțime de glasuri cari de cari mai uricioase: unele miorlăiau ca mîța, altele covițau ca porcul. CREANGĂ, P. 302. DLRLC
    • format_quote La casa cu multe fete, Miorlăie pisicile de sete. PĂSCULESCU, E. P. 110. DLRLC
    • format_quote Să te duci... Unde cocoș Nu cîntă, Unde vacă Nu zbiară, Unde pisică Nu miorlăie. TEODORESCU, P. P. 368. DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv figurat depreciativ A vorbi, a plânge cu glas subțire și tânguitor; a (se) smiorcăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: miorcăi miorțăi plânge smiorcăi
    • format_quote Copilul se miorlăi, fără a se opri din joc. REBREANU, R. II 31. DLRLC
etimologie:
  • miorlau DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.