opțiuni
  • info

18 definiții pentru orăcăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORĂCĂÍ, pers. 3 orắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ (Fam.; despre copiii mici) A plânge, a scânci. [Prez. ind. pers. 3 și: orăcăiește] – Orac + suf. -ăi.

ORĂCĂÍ, pers. 3 orắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ (Fam.; despre copiii mici) A plânge, a scânci. [Prez. ind. pers. 3 și: orăcăiește] – Orac + suf. -ăi.

orăcăi vi [At: ALECSANDRI, P. III, 31 / V: (reg) orc~, orac~ / Pzi: orăcăie și ~ește / E: orac + -ăi] 1 (D. broaște) A scoate strigătul caracteristic speciei. Si: (reg) a măcăi, a miorcoti. 2 (Fam; d. copiii mici) A plânge.

ORĂCĂÍ, pers. 3 orăcăie, vb. IV. Intranz. (Despre broaște, rar, despre alte animale) A scoate strigătul caracteristic speciei. Buraticii orăcăiau în toate după- amiezile cu disperare. SADOVEANU, N. E. 101. Orătăniile se împrăștiată orăcăind speriate. REBREANU, R. II 189. Brotăceii orăcăiau în depărtare. ISPIRESCU, E. 292. ◊ (Depreciativ, despre alte ființe) Cîntam ca cucoșul, orăcăiam ca broasca, zbieram ca vaca. HOGAȘ, DR. II 46. Deodată se aud prin casă o mulțime de glasuri... unele orăcăiau ca broasca, altele mornăiau ca ursul. CREANGĂ, P. 302. ♦ (Despre copii sugaci) A plînge, a scînci. Mi te-a înfășat, Mi te-a legănat Și mi te-a culcat... Tu n-ai adormit Ș-ai orăcăit. TEODORESCU, P. P. 446. – Prez. ind. pers. 3 și: orăcăiește (BELDICEANU, P. 57, BOLINTINEANU, O. 195, ALECSANDRI, P. I 203).

A ORĂCĂÍ pers.3 ~iéște intranz. 1) (despre broaște) A scoate sunete monotone, repetate și răsunătoare, caracteristice speciei; a face „orac-orac”. /orac + suf. ~ăi

orăcăì v. 1. a striga, vorbind de păsări: găini, rațe, gâște orăcăesc în toate părțile Gr. AL.; 2. a ocăcăi: mii de broaște în lung orăcăesc AL.; 3. a se văeta (de copii). [Cf. horcăi].

oracăi v vz orăcăi

orcăi2 v vz orăcăi

orácăĭ, și -ăĭesc v. intr. (d. orac, orac, țipetu pruncilor și al broaștelor). Plîng, vorbind de pruncĭ. Strig, orăcăĭesc, vorbind de broaște și rar de păsările de curte.

orăcăĭésc, V. oracăĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orăcăí (a ~) vb., ind. prez. 3 orắcăie, imperf. 3 sg. orăcăiá; conj. prez. 3 să orắcăie

orăcăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. orăcăie, imperf. 3 sg. orăcăiá

orăcăi (ind. prez. 3 sg. și pl. orăcăie)

orăcăesc, orăcăe 3, orăcăiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORĂCĂÍ vb. a ocăcăi, (rar) a miorcăi, (reg.) a măcăi, a miorcoti, a răcăni. (Broasca ~.)

ORĂCĂÍ vb. v. miorcăi, plânge, scânci, smiorcăi.

ORĂCĂI vb. a ocăcăi, (rar) a miorcăi, (reg.) a măcăi, a miorcoti, a răcăni. (Broasca ~.)

orăcăi vb. v. MIORCĂI. PLÎNGE. SCÎNCI. SMIORCĂI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

orăcăi, orăcăi v. i. (d. copiii mici) a plânge, a scânci

Intrare: orăcăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orăcăi
  • orăcăire
  • orăcăit
  • orăcăitu‑
  • orăcăind
  • orăcăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • orăcăie
 (să)
  • orăcăie
  • orăcăia
  • orăcăi
  • orăcăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • orăcăie
 (să)
  • orăcăie
  • orăcăiau
  • orăcăiră
  • orăcăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orăcăi
  • orăcăire
  • orăcăit
  • orăcăitu‑
  • orăcăind
  • orăcăindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • orăcăiește
 (să)
  • orăcăiască
  • orăcăia
  • orăcăi
  • orăcăise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • orăcăiesc
 (să)
  • orăcăiască
  • orăcăiau
  • orăcăiră
  • orăcăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orăcăiverb

  • 1. (Despre broaște, rar, despre alte ființe) A scoate strigătul caracteristic speciei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Buraticii orăcăiau în toate după-amiezile cu disperare. SADOVEANU, N. E. 101. DLRLC
    • format_quote Orătăniile se împrăștiară orăcăind speriate. REBREANU, R. II 189. DLRLC
    • format_quote Brotăceii orăcăiau în depărtare. ISPIRESCU, E. 292. DLRLC
    • format_quote depreciativ Cîntam ca cucoșul, orăcăiam ca broasca, zbieram ca vaca. HOGAȘ, DR. II 46. DLRLC
    • format_quote depreciativ Deodată se aud prin casă o mulțime de glasuri... unele orăcăiau ca broasca, altele mornăiau ca ursul. CREANGĂ, P. 302. DLRLC
    • 1.1. familiar Despre copiii mici: plânge, scânci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: plânge scânci
      • format_quote Mi te-a înfășat, Mi te-a legănat Și mi te-a culcat... Tu n-ai adormit Ș-ai orăcăit. TEODORESCU, P. P. 446. DLRLC
etimologie:
  • Orac + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.